Ieromonahul Antonie Bâznog, pe numele de botez Alexandru, s-a născut în 14 august 1866 în Sângeorzul Român (astazi Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud). Face parte din emigranţii sângeorzeni care au trecut munţii, ajungând la Muntele Athos unde s-a călugărit, alături de fratele său, ieromonahul Ioachim Bâznog.

Se reîntoarce în ţară unde duce o luptă acerbă pentru renaşterea ortodoxiei, imediat după 1918, în Săcel-Maramureş, dar şi în vecinătatea Clujului, în Feiurd-Pădureni, Câmpeneşti şi Chinteni, unde ridică biserici şi case parohiale.

Activitatea lui s-a desfăşurat între rugăciune şi muncă până în 25 februarie 1939 când trece la cele veşnice.

ALEXANDRU DĂRĂBAN