Rela?ia Ţărilor Române cu Athosul s-a între?inut nu numai prin contribu?ia directă a domnilor ?i boierilor, ci ?i datorită monahilor români care au vie?uit acolo, de-a lungul secolelor, s-au rugat ?i au avut preocupări cărturăre?ti. De asemenea, trebuie remarcată continua prezen?ă a monahilor athoni?i pe pământ românesc, fie că veneau după mile pe la domniile române?ti, fie că veneau să se stabilească în mănăstirile române?ti, datorită situa?iei mai bune pe care o ofereau Principatele. Dintre to?i ace?tia, sunt amintiţi în acest studiu cei mai însemna?i: Gheorghe de la Cernica, Grigorie Dascălul, Filotei Sfetagoritul, Irinarh de la Horaiţa, Antipa de Calapodeşti, Ioan Comnen, Nicolae Cercel, Neofit Cavsocalivitul, Chesarie Daponte, Ioachim de Acarnania, Nicodim Aghioritul ş.a. Prin ei, influenţa Athosului la noi nu rămâne deloc neglijabilă. S-a manifestat prin aceşti oameni duhovniceşti şi prin operele lor, cât şi datorită contactelor directe pe care ei le-au întreţinut cu o serie de oameni duhovniceşti contemporani de la noi. Autorul se referă ?i la constituirea primelor comunită?i române?ti stabile. Studiul cuprinde la sfârşit un index alfabetic al mănăstirilor închinate la Muntele Athos. Pe parcursul secolelor, schimburile culturale dintre cele două Ortodoxii, cea de limbă greacă şi cea de limbă română, au fost favorizate de întâlnirea lor la Muntele Sfânt. Acesta este, iată rolul fast pe care l-a jucat Athosul în istoria nu numai a românilor, ci şi a celorlalţi ortodocşi.

IOAN MOLDOVEANU