Iubirea în familie, la Andrei Tarkovski (I)
Urmând cu cercetarea parcursul inspirat de Părintele Pavel Florenski, analiza operei tarkovskiene se referă în continuare la storge - iubirea „naturală", acea „dragoste tandră, calmă şi sigură a părinţilor pentru copii, a soţului pentru soţie, a cetăţeanului pentru patrie". Textul de faţă, după o foarte scurtă referire la iubirea de sine, se apleacvă asupra felului în care apar relaţiile de familie în viaţa şi opera marelui regizor rus. Din acest punct de vedere, filmele lui Tarkovski oglindesc în parte ceea ce s-a petrecut în propria familie: iubiri extraordinare, de o tainică frumuseţe, împletite cu dramatice destrămări şi suferinţele aferente. Familia este cel mai adesea privită în filmele lui Tarkovski prin ochii copilului, a copilului din film, care îl exprimă pe copilul Andrei Tarkovski. Sintetizând multiple surse biografice, textul spune despre copilăria regizorului, precum şi despre cea a sorei sale, Marina, petrecute în mare parte în condiţii vitrege, în timp de război. În continuare sunt trecute în revistă personajele constituite de copii în filmele lui Tarkovski. Prezenţa lor este o constantă, căci cu un copil începe primul film, Compresorul şi vioara, cu un copil se încheie ultimul film, Sacrificiul, dedicat de altfel unui copil, anume fiului său, Andriuşa. Pe parcurs, în fiecare film, copiii au un rol important în expunerea cinematografică, conferindu-i şi ei o anumită continuitate şi coerenţă. Andrei Tarkovski vede o componentă constantă de copilărie în om la orice vârstă. Prin opera sa, el trezeşte în fiecare dintre noi reminiscenţe senzoriale ale propriei copilării. Pe de altă parte, se poate observa cum marea majoritate a copiilor din filmele din filmele sale se află în situaţii delicate, de un anume orfelinat.
În continuare, strâns legat de tema copilăriei, este abordată tema casei părinteşti la Andrei Tarkovski. Casa părintească este o apariţie constantă în filmele sale. Propria casă părintească îl va urmări aproape obsesiv pe parcursul întregii sale opere şi va fi reprezentată adesea, cu toată nostalgia aferentă. Sunt puse în evidenţă şi alte case de care pe parcursul vieţii regizorul s-a ataşat sufleteşte sau care au avut o importanţă anume pentru el. COSTION NICOLESCU |