Un apologet paradoxal al ortodoxiei: D. Cantemir în Loca obscura
Redactarea lucrării Loca obscura in catechisi..., scrisă de pe pozi?iile rigorismului ortodox, în limba latină, spre sfâr?itul anului 1720, ar putea apărea ca total surprinzătoare, dacă întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir, cărturar umanist nonconformist, cultivând, în general, o gândire liberă, neîngrădită de dogme, nu ar fi străbătută, în toate sensurile de o lungă serie de contradic?ii ?i paradoxuri. Opusculul principelui moldovean, reprezintă o replică polemică la manualul, publicat în acela?i an la St. Petersburg, a arhiepiscopului de Pskov Theofan Prokopovici, care era, în acea vreme, principalul colaborator al ?arului Petru cel Mare în ac?iunea de reorganizare a Bisericii ortodoxe ruse. În acest catehism pătrund unele înrâuriri reformate, luterane sau calvine, pe care Dimitrie Cantemir le combate rând pe rând în Loca obscura, dezvoltând polemic, în spiritul tradi?iilor ortodoxe, teme precum: prioritatea învă?ăturilor bazate pe Noul Testament în fa?a celor din Vechiul Testament, dogma Sf. Treimi, cinstirea sfintelor icoane, taina pocăin?ei ?i a spovedaniei sau cultul Fecioarei Maria. GABRIEL MIH?ILESCU |