Studiul urmăreşte, cu trimiterile de rigoare, maniera în care D. Cantemir a primit de la modelul greco-latin încurajarea de a satiriza, prin parodiere, retorica practicată în politica românească profund viciată de corupţie şi de moravurile balcanice.

În redarea terminologiei turceşti a "ştiinţei retoricii, sau arta de a vorbi bine", D. Cantemir are în vedere portretul învăţatului prinţ musulman Gemu, fratele lui Baiazid, ucis la Neapole din ordinul acestuia, înfăţişat cu măiestrie în lucrarea Istoria Imperiului Otoman. Vocabularul retoric introdus de autor în prezentarea şi comentariile discursurilor electorale îl recomandă drept logician şi un veritabil susţinător al retoricii de calitate, rămânând pentru noi o paradigmă de statură genială cu idei valabile în toate timpurile.

ELVIRA SOROHAN