Relaţia dintre om şi divinitate s-a manifestat în conştiinţa tuturor popoarelor. În această relaţia aparte omul a căutat mereu să fie mai aproape de Dumnezeu, al cărui locaş era mai mereu în înaltul cerului. De aici şi tendinţa umană de a ridica altare pe locuri înalte. Textul biblic arată că munţii au reprezentat repere importante în cadrul relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său, indiferent că este vorba de Israel sau de poporul creştin. Pentru cititorul Scripturii doi munţi ies în evidenţă cu semnificaţii deosebite: Sinai şi Sion. Muntele Sinai, cunoscut şi sub denumirea de Horeb, este muntele revelaţiei, al descoperii Domnului de către om; este muntele legământului. De partea cealaltă Sionul este locul sălăşluirii lui Dumnezeu, care locuieşte în Sion. Un rol important îl joacă şi muntele de faţa Ierusalimului, muntele Eleonului sau al Măslinilor. Atât muntele Sionului, cât şi muntele Măslinilor, transced dimensiunea istorică, prin semnficaţia lor în vremurile eshatologice.

PAUL-CEZAR HÂRLĂOANU