Textul se referă la jurnalele de călătorie la Locurile Sfinte ale poetului Dimitrie Bolintineanu. Acest tip de scriere se încadrează într-un gen literar răspândit printre scriitorii români în a două jumătate a sec. XIX. Călătoriile lui Bolintineanu la Locurile Sfinte sunt prezentate în două jurnale (Călătorii în Palestina şi Egipt - 1856 şi Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paştelui şi în Egipt - 1867) şi au avut ca obiect declarat „să vizităm Ierusalimul şi toate locurile sfinte". Nu e însă o călătorie de pelerinaj, cât mai degrabă o dorinţă vie de a vedea acele meleaguri sacre, de a călca cu piciorul pământul pe care s-au săvârşit, la începutul noii ere, marile minuni ale Mântuitorului. Descrierile şi relatările sale, făcute în detaliu, sunt mereu susţinute de trimiteri pedante către diverse surse livreşti, adevărate consemnări enciclopedice. Însemnările de călătorie în Ţara Sfântă ale lui Dimitrie Bolintineanu, publicate în 1856 şi reluate în extindere la 1867, trebuiesc înţelese - dincolo de frumuseţea lor literară, dincolo de invitaţia lor turistică - fără îndoială, ca o acţiune de substrat profund naţional a programului politic/strategic modern al revoluţiei româneşti de la 1948.

CONSTANTIN CUBLEŞAN