Centrul lumii din perspectiva unei teologii ortodoxe a religiilor
Articolul selectează problema Centrului Lumii din tematica propusă şi o abordează din perspectiva unei teologii ortodoxe a religiilor pe care o propune în cercetările sale. Centrul Lumii, înţeles în accepţiunea eliadiană a lui axis mundi, este pus în relaţie cu principalele repere ale comuniunii paradisiace şi post-paradisiace dintre Dumnezeu şi om, ceea ce îmbogăţeşte sensul iniţial al termenului cu conotaţii specifice revelaţiei creştine. Se scoate în evidenţă faptul că termenul numeşte, pe de o parte, relaţia comuniunii dintre Dumnezeu, om şi lume cu simbolul Muntelui Sacru, iar, pe de alta, un proces de configurare a acestei comuniuni, pe traseul dinamicii chip-asemănare, dat omului prin creaţie. Sunt analizate patru situaţii exemplare ale acestui proces - a Paradisului, a lui Noe, a lui Avraam şi a Domnului Iisus Hristos, ajungându-se la concluzia că cea din urmă este singura în care Centrul Lumii îşi află împlinirea. DORIN OANCEA |