Hegel a susţinut adeseori că adevărul absolut este adevărul revelaţiei creştine, dar a şi pus apoi semnul egalităţii, cel puţin din punct de vedere al conţinutului, între acest adevăr şi adevărul propriului său sistem filosofic. Această egalitate rămâne discutabilă şi ea trebuie lecturată din perspectiva dogmaticii ortodoxe. De asemenea, provocarea înţelegerii hegeliene a Treimii penntru teologie rămâne indiscutabilă. Ce mai rezistă azi, din punct de vedere al teologiei ortodoxe, din ideile filosofiei religiei, aşa cum apare aceasta în filosofia lui Hegel? Textul de faţă încearcă o lectură teologică atât a raporturilor filosofiei hegeliene cu creştinismul, cât şi a modului în care Hegel a înţeles, în cadrul sistemului său, doctrina Treimii.

NICOLAE TURCAN