Articolul urmăreşte să prezinte personalitatea duhovnicească şi actualitatea învăţăturii Sfântului Atanasie din Paros, unul din membrii de seamă ai aşa-numitei Mişcări a „Colivarilor" - mişcare de reînnoire patristică şi filocalică din sec. XVIII-XIX. După o scurtă prezentare biografică iniţială, autorul încearcă să identifice cauzele care au făcut ca învăţătura Sfântului Atanasie - şi a Părinţilor „colivari" în general - să fie marginalizată până în perioada modernă. Cele trei cauze principale găsite sunt iluminismul, comunismul şi ecumenismul. Schimbarea vremurilor - mai ales prin aşa-numita „întoarcere la Părinţi" - a adus o schimbare pozitivă şi în atitudinea faţă de „colivari", a căror operă şi învăţătură a început să fie studiată şi apreciată.

După această prezentare introductivă, autorul expune liniile principale ale activităţii scriitoriceşti a Sfântului Atanasie, insistând mai ales asupra operei apologetice. Anti-occidentalismul sfântului constă în special din împotrivirea la ideile anarhice şi atee ale iluminismului european şi ale Revoluţiei franceze. Un alt aspect apologetic îl reprezintă anti-papismul său, manifestat mai ales prin promovarea Sfinţilor Părinţi care s-au împotrivit scolasticismului apusean, Sf. Grigorie Palama şi Sf. Marcu al Efesului. Sunt menţionate şi contribuţiile liturgice şi filocalice ale sfântului, dându-se în final o atenţie deosebită părerilor lui despre educaţie. Departe de a fi fost împotriva culturii clasice şi profane, Sf. Atanasie urma liniei patristice tradiţionale de a cunoaşte şi folosi elementele pozitive ale acestei culturi, subsumând-o însă totodată credinţei în Dumnezeu şi învăţăturii creştine.

Aşezarea recentă a lui Atanasie în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe face dreptate acestui mare Părinte şi învăţător creştin.

TEODOROS ZISIS