Textul propune o prezentare a câtorva elemente din romanele semnate de Vasile Avram în care autorul exploatează din perspectivă literară afirmaţiile antropologice, etnologice, sociologice sau teologice sistematizate în cuprinsul celorlalte scrieri ale sale, afirmaţii pe care, deşi par a aparţine unui academism teologic, ni le descoperă a fi fraze ale agrăirii noastre cu semenul şi cu Dumnezeu. Îmbinarea planurilor în care prioritar este întotdeauna transcendentul pare a se construi în jurul unei imagini centrale, vatra ca expresie prin excelenţă a statorniciei şi perenităţii, dar şi ca semn liturgic al veşniciei în timp.

IOAN CHIRILĂ