Sfânta Scriptură prezintă sinergia ca fiind conlucrarea voinţei libere a omului cu harul dumnezeiesc în procesul mântuirii personale. Omul a fost creat de Dumnezeu cu posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Creatorul său (Facere I; 26-27). Cei doi poli ai sinergiei sunt harul şi libertatea. Harul dumnezeiesc este energia necreată, izvorâtă din fiinţa divină. În lucrarea harului sunt prezente cele trei Persoane ale Sfintei Treimi (Romani XI; 36, II Corinteni XIII; 13). Fără ajutorul lui Dumnezeu, omul nu se poate mântui. Astfel, harul este absolut necesar pentru mântuire, se acordă gratuit şi e universal. Cu toate acestea, nu toţi oamenii conlucrează cu el (Matei XX; 16). În consecinţă, unii se mântuiesc, iar alţii nu. Dumnezeu respectă libertatea omului. În viaţa în Hristos, harul şi libertatea nu se exclud, ci se întrepătrund (I Corinteni III; 9-11). Nu putem delimita lucrarea noastră de cea a harului, dar e cert că ele conlucrează. Iubirea reprezintă cheia succesului sinergiei (Ioan XIV; 21, 23). Întâlnirea dintre har şi libertate are loc în faptele bune (Iacov II; 26), acestea constituind încununarea şi efectele sinergiei. Omul progresează în virtute (Filipeni III; 12-14), în dorinţa sa de a ajunge la "starea bărbatului desăvârşit" (Efeseni IV; 13, Galateni II; 20-21).

CRISTIAN BOLOŞ