Acest articol prezintă modul în care Joseph de Maistre opune Revoluţiei Franceze un proiect al Restauraţiei de substanţă metapolitică, care procesează evenimentul revoluţionar prin intermediul unei teologii politice cu deschidere profetică şi eshatologică. Pentru Joseph de Maistre, fundamentată pe respingerea raţionalistă a ordinii teologico-politice a Vechiului Regim, modernitatea politică este condamnată la o serie de aporii fără ieşire, ce împing inevitabil proiectul politic modern pe calea dezintegrării sociale şi a violenţei revoluţionare. În esenţă, pentru Joseph de Maistre, incapacitatea stângii revoluţionare de a fundamenta o nouă ordine este o consecinţă directă a faptului că răul nu poate fi depăşit şi justificat în termeni strict imanenţi, argumentaţie care îl apropie pe de Maistre de critica socialismului revoluţionar pe care o întâlnim la Dostoievski. Pentru de Maistre, utopia stângii revoluţionare radicalizează răul şi inaugurează o adevărată ruptură istorică ce face imposibilă o Restauraţie politică. Motiv pentru care, Joseph de Maistre mută Restauraţia pe planul providenţei şi al eshatologiei, singurul plan pe care ea este posibilă.

ALEXANDRU RACU