Teologia foloseşte termenul de „antropologie pozitivă" referindu-se la umanitate, parte integrantă a lumii create prin bunătatea lui Dumnezeu. Omul înzestrat cu darul de preţ al discernământului nu l-a folosit şi a ales cu nechibzuinţă să cedeze ispitei răului, pierzând astfel perspectiva nemuririi. Dumnezeu prin bunătatea Sa nemărginită a trimis pe Însuşi Fiul Său pentru ca să răscumpere greşeala şi să-l readucă pe om pe calea binelui. Prin botez omul se curăţă de păcatul originar, devenind iarăşi apt de a-şi folosi în sens pozitiv discernământul, aşa cum Dumnezeu i-a rânduit de la început. Astfel antropologia pozitivă depăşeşte caracterul său teoretic, devenind acţiunea concretă a omului de alegere a căii mântuirii.

DUMITRU HORIA IONESCU