Ne propunem să arătăm modul în care plurilingvismul este prezent în mod armonios la nivelul practicii liturgice a Ortodoxiei din Franţa, o ţară occidentală în care educaţia bi- şi plurilingvă se confruntă cu o puternică ideologie a unui monolingvism de stat, susţinută de rolul istoric al limbii franceze de instrument de unificare a statului şi a naţiunii franceze. Acest plurilingvism se manifestă la mai multe nivele: al practicii liturgice propriu-zise, de săvârşire a slujbelor în limba franceză şi în alte limbi -în general ale emigranţilor veniţi din ţări tradiţional ortodoxe-, al competenţelor plurilingve ale preoţilor slujitori şi credincioşilor, al multor instituţii religioase şi bisericeşti. Particularităţile Ortodoxiei din Franţa justifică această situaţie de plurilingvism liturgic, susţinută de o armonie a situaţiilor de comunicare şi a locutorilor, bazată pe reprezentări valorizante şi neconcurenţiale ale limbilor aflate în contact şi hrănită de ideea apartenenţei la o Biserică universală, sfântă, sobornicească şi apostolească, Biserica lui Hristos în Franţa.

FELICIA DUMAS