Prezentul studiu îşi propune o reevaluare punctuală a personalităţii teologice a lui Clement din Alexandria, considerat pe nedrept de unii patrologi ortodocşi ca fiind un gânditor sincretist, de tradiţie apocrifă. Sunt luate în discuţie trei aspecte: 1. recepţia patristică a teologiei prezbiterului alexandrin (cinstit ca sfânt părinte al Bisericii până în sec. IX); 2. teologia logos-ului la Clement, precum şi 3. relaţia strânsă între credinţă, gnoză şi dragoste în opera clementină. Pornind de la rezultatele cercetărilor teologice pe acest subiect din ultimele decenii şi recurgând la texte exemplificatoare, autorul subliniază caracterul eclezial al gândirii clementine.

IOAN MOGA