Articolul "Colindatul în cadrul cuturii tradiţionale româneşti" face parte dintr-un program al cărui scop este restituirea sensurilor şi valorilor creştine specifice culturii tradiţionale româneşti.

Colindatul, un ritual fundamental creştin, care este asociat sărbătorii cu dată fixă a Crăciunului, se desfăşoară după o structură al cărui punct central este integrarea comunităţii colindate în timpul sacru al Naşterii lui Iisus, care sfinţeşte creaţia. Autoritatea rituală o deţin bărbaţii (tineri necăsătoriţi sau băbari) care şi-au activat harismele, dobândite prin botez şi prin pregătirea de 2-4 săptămâni, anume în acest moment de manifestare a Teofaniei - avem în vedere şi păstrarea memoriei sărbătorii comune Arătarea Domnului care este atestată în spaţiul răsăritean oriental până în sec. al IV-lea. Femeilor şi fetelor le revine sarcina "răscumpărării" ritualului şi pregătirii spaţiului domestic pentru integrarea în sacrul sărbătorii. Colindatul prezintă, mai ales astăzi, funcţii de urare şi felicitare. Ca formă de expresie a unui ritual împlinit de o ceată bărbătească harismatică, ritualul are puncte de tangenţă cu cel taumaturgic practicat de cetele căluşereşti de Rusalii. Şi Boboteaza - când încă mai funcţionează ceata de colindători - şi Rusaliile sunt legate de manifestarea celei de a treia persoane a Sf. Treimi, Sf. Duh. Unele texte de colind exprimă această asociere.

Restituirea sensurilor şi valorilor creştine ale culturii tradiţionale româneşti apreciem că este o activitate nu numai utilă, pentru înţelegerea adevăratelor semnificaţii ale acesteia, ci chiar necesară în acest moment în care procesele de diversificare culturală şi de schimbare a modelelor moştenite are o autoritate fără precedent.

SABINA ISPAS