Amintirile peregrinului apter: nuvele şi povestiri, avându-l ca autor pe Valeriu Anania, văd, spre bucuria cititorilor, din nou lumina tiparului în anul 2009, la Editura Polirom în cadrul colecţiei „Seria de Autor Valeriu Anania". Ediţia actuală reuneşte în paginile sale atât Referinţe critice, o Cronologie semnată de Ştefan Iloaie, Prefaţă de la ediţia întâi care poartă semnătura autorului, dar şi Prefaţa semnată de profesorul şi criticul clujean Mircea Muthu.

Valeriu Anania, născut în 1921, este cunoscut publicului larg mai ales pentru activitatea sa teologică, fiind Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Dar Valeriu Anania este pe lângă teologul ortodox, care îndrumă cu înţelepciune pe credincioşi, şi un excelent poet, scriitor şi dramaturg.

Amintirile peregrinului apter scrise în cea mai mare parte la Văratic, dar concepute „sub pământ" (p. 17), în perioada petrecută în închisoarea comunistă, ne poartă într-o călătorie-pelerinaj la mănăstirile din sudul ţării, mai ales la mănăstirile olteneşti. Astfel păşim într-o lume a monarhilor, tineri sau bătrâni, înţelepţi sau cuprinşi de mici vicii lumeşti, dar de asemenea întâlnim şi personaje din istoria naţională (Tudor Vladimirescu, familia Cantacuzinilor, Matei Basarab, d-na Chiajna etc.) sau pornim pe urmele Sfântului Nicodim, urmând pe întregul itinerar să surprindem poveşti auzite, trăite sau găsite de tânărul nostru peregrin în locuri magice, care, uneori, sfidează convieţuirea între sacru şi profan.

Personajul-narator ne poartă în cadrul cărţii în doisprezece călătorii, nişte călătorii iniţiatice, a căror naraţiune curge uşor, lin, unde timpul trecut şi cel prezent coexistă. În aceeaşi măsură coexistă şi misterul cu lucrurile obişnuite, aparent lipsite de taină, sacrul cu profanul, dorinţa peregrinului-narator de a afla cât mai multe despre vremurile de demult ale sfintelor mănăstiri şi micile amintiri din copilărie sau din alte călătorii.

Titlul dat cărţii nu este unul întâmplător, de altfel prima nuvela a cărţii Întâlnire la Vodiţa explică de ce pelegrinul nostru este unul apter. Naraţiunea este una fantastică, de factură magico-realistă, aducând aminte de povestirile magice ale lui Vasile Voiculescu. Pelegrinul suferă de o boală care îi face să sângereze, în mod aparent, umerii, în zona omoplaţilor. Sângerarea apare doar în anumite momente şi niciun medic nu reuşeşte să explice fenomenul. Fiind îndemnat de dorinţa de a găsi linişte sufletească, dar şi cauza bolii sale, peregrinul nostru îşi începe marea călătoria iniţiatică. Spre finalul povestirii aflăm misterioasa legătură dintre stareţul bătrân de la Vodiţa şi îngerul trimis de Dumnezeu. Înger care îşi încheie scopul în momentul întâlnirii dintre stareţ şi peregrin, întâlnire care redă liniştea în sufletele celor trei fiinţe: stareţul, peregrinul, dar şi îngerul.

Celelalte naraţiuni (Şarpele Tismanei, Cele patru domniţe, Talanga, Pasărea măiastră, Vasul de lut, Hristant şi neliniştea trupului său, Albumiţa, Iezerul amintirii, Tustreiul, Neodihnitele cumpeni, Portretul) continuă să ne vrăjească prin întâmplările lor, prin magia naraţiunii care ne poartă din timpuri îndepărtate până în cele mai apropiate momente, în ţări care se găsesc peste mări şi până în cătunele româneşti de munte. Dar minunăţia acestor Amintiri este că cititorul este purtat în diferite timpuri şi colţuri ale lumii, fără a pierde şirul povestirii, bucurându-se în acelaşi timp de descrieri minunate, care îi stârnesc imaginaţia, de poveţe utile, întâlnind simboluri care relevă indicii şi adevăruri necrezute şi neimaginate vreodată.

Un alt lucru minunat la aceasta carte, Amintirile peregrinului apter, este modul în care autorul, prin măştile peregrinului-narator (călugăr-ucenic, ajutor de arhivar, scriitor), ne permite să analizăm, împreună cu cel din urmă, o serie de caractere umane: de la stareţul tânăr şi evlavios la stareţul care este un tată pentru ceilalţi călugări, trecând uneori cu vedere micile greşeli, la femeia puternică (Pădureancă) sau ne este zugrăvit portretul vechilor domnitori ai Ţării Româneşti etc. Dar peregrinul prin aceste memorii ne face părtaşi şi la jocul murdar de culise existent în timpurile vechi sau cele noi, la minunăţiile naturii, la obiceiurile româneşti. Există o serie de evenimente care se desfăşoară în jurul cuvintelor „înger", „monah" şi „pădure". Toate misterele şi deznodământul lor, întâlnirile dintre sacru şi profan, toate se întâmplă în locuri semiobscure, în apropierea unor peşteri sau în mijlocul pădurilor bătrâne.

Pentru toate lucrurile şi poveţele minunate, care sunt cuprinse în carte şi pentru amintirile minunate, trăite şi descrise de un misterios peregrin, Amintirile peregrinului apter este o carte minunată, care îţi redă indirect şi direct o linişte sufletească.

Florentina-Cecilia Pop

FLORENTINA-CECILIA POP