Activitatea misionară şi ecumenică

a comunităţii monahale de la Bose

Serafim Ioan Crucianu

Preliminarii

Comunitatea monahală din Bose a fost fondată în anul 1969 de fratele Enzo Bianchi, fiind situată în partea de nord a Italiei. Această comunitate este formată din călugări şi călugăriţe catolici, protestanţi şi ortodocşi.

Dintru îneput, Enzo Bianchi a dorit la Bose o comunitate monahală ecumenică care să fie pusă în slujba unităţii creştine. Acest lucru s-a putut realiza deoarece fondatorul acestei comunităţi a avut o formare ecumenică, începând din copilărie. La vârsta de 15 ani, Enzo trimite o scrisoare cardinalului G.P. Agagianin¹, în care îşi exprimă interesul şi disponibilitatea de a se implica în această muncă ecumenică de unitate a creştinilor².

Interesul pentru ecumenism al tânărului Bianchi a fost continuu şi aceasta se vede din atenţia cu care a urmărit, pe timpul cursurilor facultăţii, lucrările Conciliului Vatican II, referitoare la programele ecumenice de viitor³.

Primul pas în concretizarea ideilor, trăirilor şi activităţii lui ecumenice s-a văzut încă din timpul facultăţii, când înfiinţează la Torino „Frăţia ecumenică din strada Piave"⁴. Ajunge la o maturitate în acest sens atunci când face un pelerinaj în afara Italiei şi vieţuieşte alături de călugări ortodocşi, unde îşi exprimă ideile sale ecumenice şi este încurajat pentru a înfiinţa o comunitate monahală ecumenică⁵.

Următorul pas în lucrarea ecumenică a fost atunci când înfiinţează „Frăţia ecumenică din Bose", transformându-se cu timpul în „Comunitatea ecumenică din Bose", apoi în „Comunitatea monahală ecumenică din Bose" - Mănăstirea Bose⁶.

Enzo Bianchi, fondatorul Comunităţii monahale din Bose

Enzo Bianchi, superiorul Comunităţii monahale din Bose, s-a născut în data de 3 martie 1943, în satul Castel Boglione, din regiunea Monferrato⁷ - Italia.

La vârsta de opt ani rămâne orfan de mamă⁸, dar în schimb se bucură de o aleasă educaţie culturală şi religioasă din partea a două distinse doamne, Elvira Ameglio şi Norma Anselmo⁹.

Acest tânăr a fost marcat de două aspecte foarte importante din viaţa sa: cel dintâi era „credinţa mamei, care dorea să aibă un copil crezând mai mult în ajutorul lui Dumnezeu decât în propriile forţe"¹⁰, iar cel de-al doilea, „mărturia vieţii umane şi creştineşti, împreună cu ajutorul spiritual şi material primit de la Elvira şi Norma"¹¹.

În mintea şi în inima tânărului Enzo jubilau continuu cele două aspecte amintite mai sus şi dorinţa arzătoare de „a deveni sfânt"¹².

Absolvind clasele primare se înscrie şi promovează examenul de admitere de la Seminarul diocezei din Aqui Terme - Alessandria, pe care îl frecventează doar 10 zile¹³.

Continuă studiile gimnaziale şi liceale în localitatea Nizza Monferrato, apoi Facultatea de Economie şi Comerţ a Universităţii din Torino¹⁴.

În perioada anilor de studii, Bianchi, la început, se implică în „Acţiunea Catolică"¹⁵, organizaţie ecleziastică pentru laici care se ocupa cu catehizarea copiilor şi a tinerilor, iar mai târziu se „implică politic în mişcarea pentru tineret a Democraţiei Creştine"¹⁶.

Îl găsim pe Bianchi ca prieten şi discipol al marilor personalităţi politice din Italia, cum ar fi: Giovanni Boano şi Giovanni Goria; „convins că Domnul l-a chemat să fie om politic, sau chiar mai mult, un economist creştin"¹⁷.

Timpul în care a avut loc la Roma Conciliul Vatican II (11 octombrie 1962 - 8 decembrie 1965) a coincis exact cu perioada studiilor universitare ale lui Enzo¹⁸. Acest conciliu a produs un adevărat curent de trezire în rândul tinerilor creştini, care la început au format grupuri spontane, iar mai târziu s-au constituit în comunităţi de bază, implicându-se în diverse activităţi de misiune a Bisericii.

O asemenea grupare ia fiinţă în anul 1963, fiind formată din bărbaţi şi femei care aparţineau mai multor confesiuni: catolică, valdeză, baptistă şi ortodoxă, primind numele de „Fraternitatea ecumenică din strada Piave¹⁹"²⁰.

În anul 1965 Bianchi avea vârsta de 22 ani şi credea că are „ideile clare asupra propriului viitor", dorind să se căsătorească şi să se implice mai mult în viaţa politică²¹.

O nouă alegere vocaţională

În anul 1965 Bianchi trăieşte o perioadă de răscruce în care va face o nouă alegere vocaţională.

Experienţa pe care o trăieşte în comunitatea din Rouen Grand-Quevilly a Abatelui Pierre, printre legionari, beţivi şi deţinuţi, „descoperirea figurii şi spiritualităţii lui Charles de Foucauld", cuvintele de duh pe care le are cu Abatele Pierre, „un adevărat om carismatic", cât şi dezamăgirea provocată de unele evenimentele politice petrecute pe scena politică în acel an în Italia, îl conduc la o schimbare de idei, alegând viaţa monahală²².

Tinerii Fraternităţii ecumenice din strada Piave îşi exprimă dorinţa de a avea un loc, în afara oraşului, unde să se poată întâlni şi după terminarea studiilor, pentru meditaţie şi rugăciune. Bianchi alege satul Bose²³, ce aparţine oraşului Magnano din provincia Biella²⁴.

Începând cu 8 decembrie 1965²⁵, Bianchi locuieşte într-o casă închiriată la Bose, unde vor avea loc întâlnirile grupului ecumenic. În cadrul acestor întâlniri pentru meditaţie şi rugăciune, „doi bărbaţi şi două femei ale Fraternităţii simţiră deja dorinţa de a duce o viaţă monahală împreună cu Bianchi"²⁶.

Începutul părea promiţător, însă tinerii care îşi exprimaseră dorinţa pentru o viaţă monahală au făcut alegeri vocaţionale diferite. „În iunie 1967 grupul din strada Piave se destramă", însă Bianchi reuşeşte să dea naştere unei alte comunităţi, numită „Fraternitatea ecumenică din Bose"²⁷.

Perioada singurătăţii la Bose

Timp de aproape doi ani, Enzo locuieşte de unul singur la Bose. Tot în această perioadă călătoreşte în afara Italiei, locuind în diferite mănăstiri catolice şi ortodoxe, unde cunoaşte mulţi părinţi duhovniceşti care „îl încurajează în ideea creării unei comunităţi monahale care să se pună în serviciul unităţii creştinilor"²⁸.

La începutul anului 1967, Enzo cunoaşte viaţa monahală din Muntele Athos şi se întâlneşte la Istambul cu Athenagoras I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care „întăreşte dorinţa ecumenică prezentă în sufletul lui Bianchi"²⁹.

De asemenea, deosebit de fructuoase s-au dovedit a fi discuţiile referitoare la vocaţia monahală a tânărului Bianchi, cât şi a înclinaţiilor sale ecumenice cu persoane ca Maurice Viillan³⁰, Francois-de-Salle³¹, care-l „încurajează pe Bianchi să întreprindă drumul clasic, dar să înceapă o experienţă monahală nouă"³², şi Roger Schutz³³.

Experienţa de până acum câştigată de Bianchi cu prilejul întâlnirilor ecumenice şi a relaţiilor ecleziastice l-au ajutat foarte mult la fondarea şi buna îndrumare a actualei Comunităţi monahale la Bose.

Fondatorul Comunităţii monastice din Bose, fratele Enzo Bianchi, reprezintă una dintre figurile ecleziastice italiene de cea mai mare importanţă, a cărui notorietate depăşeşte hotarele naţionale.

Scriitor a numeroase articole pentru revistele italiene şi străine şi autor a mai multor cărţi traduse inclusiv în mai multe limbi, superiorul comunităţii din Bose este colaboratorul cotidianelor La Stampa şi Avvenire, directorul revistei biblice Parola spiritul e Vita, membru al redacţiei revistei internaţionale de teologie Concilium, preşedinte al Asociaţiei pentru Ştiinţele Religioase din Bologna şi al SIDIC (Service Internaţional de documentation judéo-chrétienne), corespondent pentru Italia al Asociaţiei Internaţionale Saint Silouane l`Athonite, membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase din Bruxelles şi al Consiliului Internaţional al Creştinilor şi al Evreilor.

În data de 18 octombrie 2000 Facultatea de Ştiinte Politice a Universităţii din Torino i-a acordat titlul de honoris causa în Istoria Bisericii³⁴.

Comunitatea din Bose

Noaptea din 5 spre 6 august 1968 primii membri ai comunităţii au petrecut-o în rugăciune, pentru sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, având loc deschiderea oficială a Comunităţii din Bose³⁵. Timp de 25 de ani, între 1968-1993, această grupare ecumenică s-a numit Comunitatea din Bose.

Pentru Comunitatea din Bose, primii 10 ani au fost cei mai dificili, deoarece monseniorul Carol Rossi³⁶, episcopul de Biella, nu dorea să aibă în cadrul arhidiocezei sale o comunitate monahală ecumenică şi mixtă, interzicând orice fel de oficiere liturgică publică. Pentru următorii 10 ani, această comunitate a fost luată în garanţia arhiepiscopului Pellegrino al oraşului Torino.

Începând cu 1 iunie 1988, Massimo Giutetii³⁷ comunică faptul că fraţii şi surorile de la Bose fac parte pe deplin din biserica din Biella, iar din 1993 această comunitate se numeşte şi monahală, tocmai pentru a fi percepută imediat calitatea ecleziastică a comunităţii³⁸.

Activitatea ecumenică

Începuturile activităţii ecumenice la Bose

Comunitatea monahală ecumenică de la Bose, formată din bărbaţi şi femei, îşi menţin sediul din strada Piave, din oraşul Torino, organizând săptămânal întâlniri biblice şi liturgice pentru toate confesiunile care sunt dispuse să participe la rugăciune şi studiul Sfintei Scripturi.

Acest început de activitate ecumenică a fost susţinut din plin de numărul mare de articole şi cărţi publicate de membrii comunităţii, prin co-redactarea cu părintele David M. Turoldo a revistei biblico-spirituale Servitium şi prin ţinerea unor cursuri în unele parohii protestante, evanghelice şi catolice³⁹.

Implicarea lor în această muncă ecumenică a creat o mare rezonanţă noii comunităţii monahale, mai mult decât pe plan local, care a dat posibilitatea unor tineri, de confesiuni diferite, să vieţuiască la Bose.

Un lucru foarte important care trebuie menţionat este implicarea lor liturgică în crearea unor rugăciuni ecumenice, care a culminat cu publicarea în 1971 a Rugăciunii zilnice, rugăciune ecumenică ce se foloseşte pentru toţi membrii diferitelor confesiuni ce vieţuiesc în această comunitate.

O altă intensă activitate ecumenică este desfăşurată de către membrii Comunităţii monahale din Bose, în oraşul San Suplice din Elveţia, înfiinţând în anul 1972 o grupare ecumenică, cu numele „Fraternitatea Ecumenică din Bose"⁴⁰.

Pentru ca activitatea lor ecumenică să fie cunoscută cât mai mult şi pentru a atrage mai uşor şi alte confesiuni, spre finalul anului 1972 se publică primul număr „Qiqajon din Bose", pagină de ştiri care prezintă activitatea interconfesională a acestei comunităţi⁴¹.

În anul 1974, stareţul acestei comunităţi, fratele Enzo Bianchi, publică o carte „despre un mod antic şi neobişnuit de a citi Scriptura", care se numeşte Pregare la Parola (A Ruga Cuvântul), carte ce a fost publicată în peste douăzeci de ediţii şi tradusă în doisprezece limbi⁴².

Înfiinţarea de comunităţi monahale ecumenice

În 17 ianuarie 1981, Comunitatea din Bose înfiinţează la Ierusalim o Fraternitate monahală ecumenică, purtând numele „Sfântului Antonie cel Mare", „părintele tuturor călugărilor", pusă în slujba unităţii bisericilor creştine⁴³.

O altă comunitate monahală ecumenică este înfiinţată la 9 mai 1994, în vechea abaţie a Sfântului Benedict, pe muntele Subasio, în memoria „Sfântului Pahomie cel Mare"⁴⁴.

O a treia comunitate monahală ecumenică a fost înfiinţată tot în acelaşi an, în 5 octombrie, la Ostuni (BR), Italia, fiind inaugurată oficial la 10 octombrie 1998⁴⁵.

Organizarea de congrese ecumenice

Începând cu anul 1993 şi până în prezent au fost organizate, la Bose, o serie de congrese ecumenice internaţionale de spiritualitate ortodoxă, având secţiuni diferite, rusă şi bizantină:

între 15-18 septembrie 1993, are loc primul Congres, secţiunea rusă, cu tema „San Sergio e il suo Tempo"⁴⁶, care a adus în discuţie subiecte ca: Sfântul Serghie şi spiritualitatea rusă, Sfântul Serghie de Radonez - un sfânt şi epoca sa, Monahismul şi puterea politică de la Sfântul Serghie de Radonez la Petru cel Mare, Iconografia Sfântului Serghie, Sfântul Serghie ca imagine a vieţii monahale, Testamentul spiritual al Sfântului Serghie - o viaţă rusă de sfinţenie, Sfântul Serghie şi Rusia din perspectiva lui Vasilij O. Ključevskij, Sfântul Serghie şi formaţia interioară, la Pavel A. Florensckij, Sfântul Serghie - Rusia şi Europa în reflecţia lui Giorgio la Pira, Viaţa sfântului monah Serghie⁴⁷.

al doilea congres, secţiunea rusă, în perioada 21-24 septembrie 1994, cu tema „Nil Sorskij e l`esicasmo"⁴⁸; subiectele abordate în cadru congresului: Spiritualitatea şi cultura, Spiritualitatea şi frumuseţea. - Dialog la distanţă cu cultura rusă, Nil Sorskij, istoria şi spiritualitatea rusă, Nil Sorskij şi al său „Schit", Nil Sorskij în pământul ucraineano-bielorus, Isihasmul şi viaţa spirituală, vechea spiritualitate monahală rusă din secolele (XI-XV), Cuvântul şi liniştea în isihasmul rusesc, Curentul spiritual al lui Nil Sorskij din perspectiva istorico-aghiografică a lui Georgij P. Fedotov, Nil Sorskij şi biserica rusă astăzi, rolul lui Nil Sorskij pentru monahismul din secolul XXI, Nil Sorskij în tradiţia bisericii⁴⁹;

al treilea Congres ecumenic, secţiunea rusă, 20-23 septembrie 1995, având ca temă generală „Paisij, lo starec"⁵⁰. S-au pus în discuţie aspecte din viaţa şi activitatea duhovnicească a marelui stareţ, cum ar fi: Studiul şi traducerile Sfântului Paisie Velicicovschi din scrierile patristice, Doctrina spirituală a stareţului Paisie. - Radiografia unei comunităţi, rădăcinile familiare ale lui Paisie Velicicovski, manuscrisele stareţului Paisie din biblioteca Mănăstirea Neamţu, opera isihastă a stareţului Paisie, isihasmul şi gândirea contemporană, două epoci, două „Filocalii" Paisie Velcicovski şi Teofan Zăvorâtul, posteritatea română a stareţului Paisie⁵¹;

al patrulea Congres ecumenic, secţiunea rusă, s-a desfăşurat între 18-21 septembrie 1966, având tema „San Serafim: Da Sarov a Diveevo"⁵². Subiecte abordate: Lumina spirituală în tradiţia religioasă rusă, Sfântul Serafim şi Comunitatea din Diveevo, Sarov şi monahismul feminin în Urali, în secolele XVIII şi XIX, convorbirea cu Mototilov, posesor al Duhului, iconografia la Sfântul Serafim, imnul acatist în Rusia, figura Sfântului Serafim în opera lui Nicolaj Leskov⁵³;

al cincilea Congres ecumenic, secţiunea rusă, a fost organizat între 17-20 septembrie 1997, având ca temă „La grande Vigilia"⁵⁴;

al şaselea Congres ecumenic, secţiunea rusă, s-a desfăşurat în zilele de 16-19 septembrie 1998, tema fiind „L`autunno della Santa Russia"⁵⁵;

tot în anul 1998, s-a organizat un alt congres internaţional, susţinut în zilele de 3-4 octombrie, cu titlul „Silvano dell`Athos"⁵⁶;

al şaptelea Congres ecumenic, secţiunea rusă, a fost organizat între 15-18 septembrie 1999, cu tema „La notte della Chiesa Russa"⁵⁷;

al optulea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, s-a desfăşurat între 16-19 septembrie 2000, cu tema „Nicodemo L`aghiorita e la Filocalia"⁵⁸;

cu câteva zile mai târziu, în intervalul 21-23 sptembrie 2000, s-a organizat un alt Congres ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă, secţiunea rusă, având ca temă „Forme della Santà Russa"⁵⁹;

al nouălea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, s-a desfăşurat între 16-18 septembrie 2001, având ca temă „Giovanni Climaco e il Monte Sinai"⁶⁰; secţiunea rusă a acestuia s-a desfăşurat între 20 şi 22 septembrie acelaşi an 2001, cu tema „Vie del Monachesimo Russo"⁶¹;

al zecelea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, s-a desfăşurat între 15-17 septembrie 2002, cu tema „Simeone il nuovo teologo"⁶²; iar secţiunea rusă a avut loc între 19-21 septembrie 2002, cu tema „Optina pustyn` e la paternità spirituale⁶³;

al unsprezecelea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, desfăşurat în perioada 14-16 septembrie 2003, a pus în discuţie tema „Il deserto din Gaza"⁶⁴; a doua secţiune a acestui congres, secţiunea rusă, s-a desfăşurat în intervalul 18-20 septembrie 2003, cu tema" Il concilio di Mosca"⁶⁵;

al doisprezecelea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, s-a desfăşurat între 12-14 septembrie, cu tema „Atanasio e il monachesimo al Monte Athos"⁶⁶; a doua parte a celui de-al doisprezecelea Congres ecumenic, secţiunea rusă, a avut loc între 16-18 septembrie 2004, cu tema „La preghiera di Gesù"⁶⁷;

al treisprezecelea Congres ecumenic, secţiunea bizantină, desfăşurat în perioada 11-13 septembrie 2005, a avut ca temă „Giovanni di Damasco un padre al sorgente dell`islam"<sup>68</sup>; secţiunea rusă a acestui congres s-a desfăşurat între 15-17 septembrie 2005, la Bose, cu tema „Andrej Rublev e l`icona rusă"⁶⁹.

al cinsprezecelea Conveniu ecumenic s-a desfăşurat între 16-19 septembrie 2007, cu tema „Il Cristo Transfigurato nella tradiţione spirituale ortodossa"⁷⁰;

Concluzii generale

Împreună cu această comunitate, Enzo îşi propune şi reuşeşte să realizeze o serie de activităţi ecumenice care fac ca această mănăstire să fie unică în felui ei:

trăirea în unitate perfectă a tuturor monahilor şi monahiilor din Bose care provin din confesiuni creştine diferite;

organizarea a peste douăzeci de congrese ecumenice internaţionale de spiritualitate ortodoxă rusă şi bizantină;

înfiinţarea în Elveţia a „Frăţiei ecumenice din Bose" şi a trei mănăstiri ecumenice, una la Ierusalim şi două în Italia;

aportul foarte important pe care îl aduce ecumenismului prin traducerea şi scrierea multor articole şi cărţi care fac cunoscută lumii occidentale spiritualitatea ortodoxă;

posibilitatea pe care o acordă monahilor şi laicilor din diferite confesiuni, prin organizarea de conferinţe, unde ei se întâlnesc, discută, împărtăşindu-şi reciproc bogăţiile spirituale proprii şi în cadrul cărora alcătuiesc pentru viitor programe ecumenice în comun.

Un element care exprimă foarte clar succesul ecumenic în această mănăstire este regula după care se ghidează. Această regulă este o sinteză ce rezultă din Regula Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Benedict de Nurssia şi a Sfintei Chiara.

Elementul ecumenic şi social ce caracterizează această regulă a mănăstirii Bose începe cu mulţi ani în urmă, atunci când Bianchi primeşte în dar, la vârsta de 15 ani⁷¹, o carte cu Regula Sfântului Vasile cel Mare, pe care citindu-o, reţine tocmai aceste două aspecte.

„Exigenţa ecumenică de aici este extrem de vie"⁷², aceasta fiind rezultatul unei îndelungi experienţe ecumenice ce caracterizează pe fiecare vieţuitor al comunităţii.

Ecumenismul la Bose se caracterizează prin viaţa în comun, iar viaţa în comun este în primul rând „iubire fraternă".

Referitor la viaţa în comun a monahilor şi a monahiilor proveniţi din confesiuni creştine diferite, sora Monique Simon, vieţuitore a mănăstirii din Bose afirmă: „Fără comuniune nu există Biserică"⁷³. Această exigenţă la Bose devine radicală şi este reală. Tot despre viaţa în comun a acestei comunităţi, sora Monique mai adaugă: „...trăim sub semnul iubirii fraterne. Şi în acest fel, anunţăm şi clădim împărăţia în care uniunea în Cristos devine completă şi definitivă, deoarece de aici înainte vom fi încercaţi de aceleaşi sentimente pe care le-a trăit Iisus Cristos"⁷⁴.

În ciuda diverselor confesiuni din care provin vieţuitorii şi vieţuitoarele acestei comunităţi, viaţa de comuniune din această mănăstire dă posibilitatea acestora să clădească împreună unitatea creştină şi să fie toţi „un singur suflet" (FA 4, 32), asemenea creştinilor din perioada primară a creştinismului şi să se hrănească dintr-un singur izvor, iubirea lui Dumnezeu.

Comuniunea ecumenică din această mănăstire este posibilă pentru că toţi vieţuitorii ei sunt înarmaţi cu multă răbdare, renunţarea la punctele de vedere proprii, egalitate, discernământ şi dorinţă de sacrificiu pentru Hristos şi semeni, pentru că, spune sora Monique, „Dumnezeu ni i-a dat ca tovarăşi de drum în Împărăţia Sa"⁷⁵.

În numele comunităţii din care face parte, sora Monique Simon afirmă următoarele despre ecumenismul practicat la Bose:

Ecumenismul devine astfel ţelul nostru de zi cu zi, înfăptuit în comunitate, pe calea unităţii bisericilor. Ne vom dedica astfel existenţa înfăptuirii unităţii bisericilor, ne vom ruga pentru ea. Vom căuta astfel să reformăm fără să divizăm, să reconciliem reformând. Să ne punem umil în slujba bisericii, să ajutăm bisericile care au nevoie de ajutor, militând pentru pace în conflictele şi facţiunile din sânul confesiunilor creştine⁷⁶.

Pentru a întelege cât mai bine modul în care are loc la Bose comuniunea ecumenică, cred că este bine să cităm pe sora Monique Simon, care arată cum trebuie abordată o asemenea problemă:

Caută să vezi, mai degrabă, ceea ce este bun şi sfânt în fiecare confesiune creştină şi nu te ridica împotriva altor confesiuni.

Comunitatea nu este confesională; ea este alcătuită din membrii care aparţin diverselor confesiuni creştine. Fiecare membru trebuie să găsească în comunitate libertatea de expresie a confesiunii de credinţă şi reflectarea propriei spiritualităţi [...].

Fereşte-te să critici într-o manieră meschină, cu amărăciune sau fără iubire, bisericile. Vei fi adesea tentat să faci acest lucu. Însă ai răbdare să înţelegi / priveşte mai întâi viaţa comunităţii: nu descoperi tot atâtea deficienţe ca în cazul Bisericii? În sânul Bisericii nu eşti chemat să iubeşti noţiuni abstracte sau viziuni foarte personale, ci comunitatea vie unde Dumnezeu te aşteaptă / are nevoie de angajamentul şi de dăruirea ta. Dacă trebuie să critici, fă-o, însă fă-o fără a răni oamenii, fă-o cu îndrăzneala evanghelică, cu forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi cu umilinţa celui care critică cu scopul de a îndeplini un serviciu de purificare în locul mamei sale. Dacă nu, ai face mai bine să taci. Critica ta, contestaţia trebuie să existe, însă sub formă de relaţii cotidiene care resping prin ele însele tot ce există anti-evanghelic atât în biserici, cât şi în sânul creştinătăţii⁷⁷.

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Biserici Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.

Dicţionare

Edizione italiana a cura di Tutllo Goffi e Achille Palazzini, Dicţionar teologico della vita consacrata, Editrice Ancora Milano, 1994; Titolo originale: Diccionario Teologicode la vida consagrada, Madrid, 1992;

Potin, Jacque; Zuber, Valentine; Costa, Jose; Azmoudeh, Khashazar, Dizionario dei monoteismi, Edizione Dehonianr Bologna, 2005.

Cărţi

Torcivia, Mario, Il segno di Bose, Edizioni Piemme, Torino, 2003;

Simon, Monique, La vie monastique, lieu œcuménique au cœur de l`Église-Communion, Les Éditions du Cerf, Paris, 1997;

Miquel, Pierre, La voie Monastique, Abbaye de Bellefontaine, 2000;

Giordano, Donato, Il ruolo del monachesimo neii` ecumenismo, Abazia Monte Oliveto (Siena), 2002;

Torcivia, Mario, La Comunita Monastica di Bose, Guida alle nuove comunita monastiche italiene, Edizione Miemme, Totino, 2001;

Van, Parys, Michel, Incontrare il fratello, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Alexiev, Serafim; Jazadliev, Serghie, Ortodoxia şi ecumenismo, Mănăstirea Slătioara, 1997;

David, I.P., Ecumenismul, factor de stabilitate în lumea de astăzi, Editura Gnosis, Bucureşti, 1998;

Plămădeală, A., Monahism şi ecumenism, Edtura Reîntregirea Alba-Iulia, Sibiu, 2004;

Theodoropulos, Epifanie, Cele două extreme ale ecumenismului şi stilismului, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006;

Moldoveanu, V., Zizis, T., Artemie, R.P., Ecumenismul, Geneză-Aşteptări-Dezminţiri, Facultatea de Teologie Ortodoxă Universitatea „Aristotel" din Tesalonic, Societatea de Studii Ortodoxe „Spoudon", Tesalonic, 2004;

Congrese ecumenice internaţionale de spiritualitate ortodoxă

Prochorov, G.M., Špidlík, T., Kauchtschischwili, N, „San Sergio e il suo tempo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1994;

Kauchtschischwili, N., Prochorov, G.M., „Nil Sorschij e l`esicasmo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1995;

Kauchtschischwili, N, Pelin, V. Tachiaos, A.-E. N., „Paisil, lo starec", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1996;

Kotelnikov, V., Senyk, N., Kauchtschischwili, N., „Sant Serafim: da Sarov a Diveevo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1997;

Sigel-Behr, E., Zjablicev, Kauchtschischwili, N., „La grande vigilia", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1998;

Freeze, L. G., Pospelovskij, D.V., Kauchtschischwili, N., Lossky, N., „L`autunno della santa Russi", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1999;

Bianchi, Enzo; Clement, O.; Zizioulas, I., „Silvano dell`Athos", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1999;

Smolensk, Kiril; Averincev, S.S., Bobrinskoy, B., „La Notte della Chiesa Russa", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 1999;

Clemente. O., Karaisaridis, K., Gigo, A., Tachiaos, A.-E.N., „Nicodemo L`Aghiorita e la Filocallia", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2001;

Avericev, S., Poppe, A., Vodoff, ., „Forme della Santita Russa", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2001;

Siaj del, Damianos; Chryssavgis, J., Flusin, B., Rigo, A., „ Giovanni, Climaco e il Monte Sinai", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Louf, A., Proshorov, M.G., Kauchtschischwili, N., „Vie del moinachesimo russo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Ware, K., Congourdeau, M.-H., Alfeev, I., Martzelos, G., „Simeone il nuovo teologo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2003;

Vladimir, E., Firsov, l.s., Senyk, S., „Optina pustyn` e la paternita spirituale", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2003;

Ware, K., Louf, A., Tachiaos, A.-E., „Il deserto di Gaza", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2003;

Pospelovkij, G., Schultz, G., „Cipyn, V., Legrand, H., „Il concilio di Mosca", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2004;

Chryssochidis, K., Louf, A., Noret, J., „Atanasio e il monachesimo al Monte Athos", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2005;

Alfeev, I., Kotel`nikon, A., Louht, A., Parys, M., „La preghiera di Gesu", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2005;

Flusin, B., Griffith, S. H., Khord, G., Sahas, D.J., „Giovanni di Damasco un padre al sorgente dell`islam", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2006;

Alfeev, I., Gonneanu, P., Smirnova, E.S., Popova, O.S., Ozoline, N, „Andrej Rublev r`icona russa", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2006;

Reviste

Allchin, A M., La vie monastique et l`unite dans le Christ, Revue de spiritualite monastque, Collectnea Cisterciensia, Tome 40, 1978, 3;

Merton, Tomas, Le souci oecuménique chez Thomas Merton, Revue de spiritualite monastque, Collectnea Cisterciensia, Tome 40, 1978, 4;

Louf, André, Moines et oecuménisme, Revue de spiritualite monastque, Collectnea Cisterciensia, Tome 44, 1982, 3;

Sagheddu, Maria-Gabriella, Donner sa vie pour l`unite des Chrétins, Revue de spiritualite monastque, Collectnea Cisterciensia, Tome 45, 1983, 3;

Bucur, Ieromima, Contribuţiile vieţii monahale la înnoirea Europei, Rev. Teologie şi Viaţă, MITRPOLIA Moldovei şi Bucovinei, Anul VI(LXXII), Nr. 7-12, iulie-decembrie, Iaşi, 1996;

Articole

Bianchi, Enzo, Una nuova comunita a Bose: ecumenica e mista, Ricomnciare - nell`anima, nella Chiesa nel mondo, Casa editrice Marirtti, Torino, 1991;

Bianchi, Enzo, Monachesimo ed ecumenismo, Non siamo Migliori, Edizioni Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Bianchi, Enzo, La testimonianza della tradizione spiritualr ortodossa all`occidentale cristiano. I convegni internazionali di bose (1993-2006);

Fonesca, Casimo-Damiano, Il monachesimo orientale nella visione del mondo latino, Atti del Simposio Ecumenico Internazionale, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Vatopedinos Nilo, Il monachesimo occidentale visto dagli Ortodossi, Atti del Simposio Ecumenico Internazionale, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Schmit, Albert, Il monachesimo della Chiesa infivisa, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Louf, Andre, Influssi orientali nella Regola di S. Benedeto, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Manna, Salvatore, Raporti tra monachesimo latino e monachesimo orientele, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Pasini, Georgio, La nascita del monachesimo nella Rus` di Kiev e i suoi raporti col monachesimo bizantino, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Teodor, Pompiliu, Il monachesimo nella Chiesa Rumena unita, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Paolo, Rica, Il monachesimo nel e la Riforma, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Bianchi, Enzo, Il monachesimo il movimentuo ecumenico: aspetti positivi e negativi, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Alchin, Donald, Il monachesimo nella Communio anglicana, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Vos, Lambert, L`attivita ecumenica di Chevetogne, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Picasso, Giorgio, L`abate olivetano Emanuel Andre e le Ciese d`Oriente, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Mainardi, Adalberto, L`impegnio attuale del monachesimo nel movimento ecumenico, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Stravrou, Michel, Lettura ortodossa dell`Orientale Lumen, Edizione Abazia Monte Olieveto Maggiore (Siena), 2002;

Louf, André, Vita monastica ed ecumenismo, în Cantarte la vita, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Van, Parys, Michel, L`incontro del fratello, dimensione ultima del progetto ecumenico,in Incontrare il fratello, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Van, Parys, Michel, La teologia patristica nel futuro dell`ecumenismo,i n Incontrare il fratello, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Van, Parys, Michel, Ecumenismo e vita religiosa, in Incontrare il fratello, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, 2002;

Louf, André, Monaci ed ecumenismo, in La vita spirituale, Qiqajon, Comunita di Bose, 2001.

1 Prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, 1958.

2 Mario Torcivia, Il Segno di Bose, Edizione Piemme, Torino, 2003, p. 22.

3 Cunoaşterea unora dintre participanţii la Conciliu, mai ales a monseniorului Guerra, episcop auxiliar al Madridului, dădea posibilitatea lui Bianchi de a dispune de unele documente care făceau obiectul de studiu al Conciliului referitoare la programele ecumenice de viitor.

4 Mario Torcivia, op. cit., p. 23.

5 Enzo Bianchi, Ricomnciare - nell`anima, nella Chiesa nel mondo, Casa editrice Marirtti, Torino, 1991, p. 24.

6 Mario Torcivia, op. cit., p. 23.

7 Ibidem, p. 18.

8 Ibidem, p. 19.

9 Elvira Ameglio era învăţătoare iar Norma Anselmo poştaşă. Aceste două doamne necăsătorite locuiau împreună într-o casă din satul Castel Boglione. Veniturile pe care le câştigau le foloseau în comun, păstrând pentru ele doar strictul necesr pentru o viaţă decentă. Cealaltă parte o dădeau persoanelor nevoiaşe din sat. Stilul lor de viaţă era unul ascetic şi erau un model pentru toţi cei care le cunoşteau.

10 Mario Torcivia, op. cit., p. 20.

11 Ibidem.

12 Ibidem, p. 21.

13 Ibidem.

14 Ibidem, pp. 21-22.

15 Ibidem, p. 21.

16 Ibidem, p. 22.

17 Ibidem.

18 Ibidem.

19 Piave fiind numele străzii pe care se afla casa închiriată de Bianchi şi unde acesta locuia. Tot acolo se afla şi sediul grupării ecumenice şi unde aceştia se adunau.

20 Mario Torcivia, op. cit., p. 23.

21 Ibidem, p. 24.

22 Ibidem, p. 22.

23 Bose era un mic sat format din câteva case, aproape pustiu, datorită locuitorilor care emigraseră către centrele industriale italiene, elveţiene şi franceze.

24 Mario Torcivia, op. cit., p. 25.

25 Ibidem, p. 26.

26 Ibidem.

27 Ibidem, p. 27.

28 Ibidem, p. 29.

29 Mario Torcivia, op. cit., p. 29.

30 Părintele Villan era secretarul părintelui Paul Couturier, promotorul ecumenismului spiritual şi fondatorul Grupului din Dombes.

31 Părintele Francois-de-Salle era abatele mănăstirii Tamie.

32 Mario Torcivia, op. cit., p. 29.

33 Fratele Roger Schutz fiind fondatorul comunităţii şi mişcării ecumenice de la Taizé.

34 Mario Torcivia, op. cit., p. 18.

35 Mario Torcivia, op. cit., p. 34.

36 Ibidem, p. 8.

37 Massimo Giustetti era monsenior de Biella, arhidioceză unde se afla situală această comunitate.

38 Mario Torcivia, op. cit., p. 10.

39 Ibidem, p. 13.

40 Mario Torcivia, op. cit., p. 16.

41 Ibidem, p. 15.

42 Ibidem, p. 16.

43 Ibidem, p. 17.

44 Ibidem, p. 19.

45 Ibidem.

46 G.M. Prochorov, T. Spidlik, N. Kauchtschischwile, San Sergio e il suo tempo, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino 1996, p. 3.

47 Ibidem, pp. 315-316.

48 N. Kautchtschischwili, G.M. Prochorov, F. Von Lilienfeld, Nil Sorskij e l`esicasmo, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino 1995, p. 3.

49 Ibidem, pp. 343-345.

50 N. Kautchtschischwili, A.-AI. N. Tachiaos, V. Pelin, Paisij, lo starec, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino 1997, p. 3.

51 Ibidem, pp. 323-324.

52 V. Kotelnikov, S. Senyk, N. Kautchtschischwili, Sant Serafim da Sarov a Diveevo, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 1998, p. 3.

53 Ibidem, pp. 357-358.

54 E. Behr-Sigel, G. Zjablicev, N. Kautchtschischwili, La grande vigilia, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 1998, p. 3.

55 G.L. Freeze, D.V. Pospelovskij, N. Kautchtschischwili, N. Lossky, L`autunno della Santa Russia, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 1999, p. 3.

56 E. Bianchi, O. Clément, I. Zizioulas, Silvano dell`Athos, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 1999, p. 3.

57 Kiril di Smolensk, S.S. Avernicev, B. Bobrinskoy, L`notte della Chiesa Russa, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2000, p. 3.

58 O. Clément, K. Karaisaridis, A. Gigo, A.-E. N. Tachiaos, Nicodemo l`Aghiorita e la „Filocalia", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2001, p. 3.

59 S. Averincev, A. Poppe, V. Vodoff, Forme della Sanitità Russa, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2002, p. 3.

60 Damianos del Sinai, B. Flusin, J. Chryssavghis, A. Rigo, „Giovani Climaco e il Sinai", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2002, p. 3.

61 A. Louf, G. M. Prochorov, N. Kautchtschischwili, Vie del monachesimo russo, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2002, p. 3.

62 K. Woare, M.-H. Congourdeau, I. Alfeev, G. Martzelos, „Simeone nuovo teologo", Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2003, p. 3.

63 Evlogij di Vladimir, S. L. Firsov, S. S. Choružij, Optina pustyn` e la paternità spirituale, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino 2003, p. 3.

64 K. Ware, A. Louf, A.-E. Tachiaos, L. Di Segni, D. Hombergen, Il deserto di Gaza, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2004, p. 3.

65 D. V. Pospelovskij, G. Schulz, V. Cypin, H. Legrand, Il concilio di Mosca, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2004, p. 3.

66 K. Chryssochoidus, A, Louf, Makarios di Simonopetras, J. Noret, Atanasio e il monachesimo al Monte Athos, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2005, p. 3.

67 I. Aljeev, A. Kotel`nikov, A. Louth, M. van Parys, La preghiera di Gesù, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2005, p. 3.

68 B. Flusin, S.H. Griffith, G. Khodr, D.J. Sahas, J.-M. Spiser, Giovanni di Damasco un padre al sorgente dell`islam, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2006, p. 3.

69 I. Alfeev, P. Gonneanu, E.S. Smirnova, O.S. Popova, N. Ozoline, Andrej Rublev e l`icona russa, Edizione Qiqajon, Comunita di Bose, Torino, 2006, p. 3.

70 Extras din invitaţia de participare, Il Priore Fr. Enzo Bianchi, Monastero di Bose - Segretaria Conveni, I-13887 Magnano (BI), 7 iulie, Bose, 2007.

71 Enzo Bianchi, op. cit., p. 24.

72 Monique Simon, La vie monastique, lieu œcuménique au cœur de l`Église-Communion, Les Éditions du Cerf, Paris, 1997, p. 207.

73 Ibidem.

74 Ibidem.

75 Ibidem, p. 208.

76 Ibidem, pp. 208-209.

77 Ibidem, pp. 209-210.

SERAFIM IOAN CRUCIANU