TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare

Stilul brâncovenesc în pictura de icoane. Premize şi cristalizare


In istoria culturala a Tarilor Romane secolul al XVII-lea este considerat cel mai original si cel mai complex. Prin legaturile lor intense politice si culturale , pe care le-au promovat, au pus de multe ori cele doua tari , precum si pe oamenii epocii in relatii stranse si directe cu realitati diferite cum erau cele din Transilvania, Venetia, Kiev, Constsntinopol sau Athos, ceea ce a contribuit, desigur, la accetarea unor influente care au dus la aparitia unor schimbari de viziune si in domeniul artei.

In aceasta ambianta artistica a Tarii Romanesti care asimilase innoirile petrecute in evolutia artei de traditie bizantina si care de mai bine de un secol era deschisa influentelor directe si indirecte cu varii medii de cultura, interesul manifestat pentru arta si sustinerea materiala a acesteia de catre membrii influienti si eruditi din familia Cantacuzinilor si mai apoi Constantin Brancoveanu au facut ca acestia sa polarizeze in jurul lor artistii vremii care lucrau la comanda pentru ridicarea si decorarea numeroaselor ctitorii edificate in epoca.

Doua personalitati marcante au dominat viata artisica munteneasca contribuind la cristalizarea si definirea stilului cantacuzin -brancovenesc : Parvu Mutu- pictor de curte al Cantacuzinilor, reprezentantul curentului autohton si Constantinos, care va deveni pictorul preferat al lui Constantin Brancoveanu, numit in fruntea echipei de zugravi autohtoni pentru decorarea ansamblului Manastirii Hurezi. El a reprezentat curentul grecesc in epoca.

 


 

ANA DOBJANSCHI