Din momentul în care mi-a căzut în mână prima traducere în limba română a profesorului Karl Christian Felmy, Dogmatica experienţei ecleziale, tălmăcită de părintele Ioan Ică şi publicată la editura Deisis din Sibiu în 1999, a început să mă fascineze personalitatea teologului luteran de la Erlangen-Nürnberg, astfel că am purces în a-i căuta cărţile, scrierile, interviurile. Frumuseţea, abilitatea şi duhul cu care el teologhiseşte despre Ortodoxie, căreia nu i-a aparţinut prin naştere sau tradiţie, ci în care s-a născut prin convertirea inimii, ne descoperă un neamţ care a cercetat adevărul de credinţă cu ochiul critic şi pertinent al cunoscutului spirit academic german, care însă nu s-a rezumat doar la aceasta, ci a filtrat totul prin raţiunea inimii însufleţită de duhul rugăciunii eclesiale. Parcurgând paginile sale am descoperit „un profesor de teologie care nu învaţă ca şi alţi profesori de teologie" din marele bagaj bibliografic pe care l-au acumulat de-a lungul activităţii academice, ci ca unul care se adapă permanent din izvorul cel pururea viu al cultului liturgic, al iconografiei, imnografiei şi teologiei Sfinţilor Părinţi. Aceeaşi putere în a transmite o învăţătură vie aveam să o descopăr apoi şi în operele altor convertiţi, a căror inimă a fost sedusă de Ortodoxie, cum ar spune Pr. Serghei Bulgakov, precum teologul Jaroslav Pelikan, teologul Olivier Clément, părintele John Breck, arhimandritul Placide Deseille, episcopul Kallistos - Timothy Ware.
Născut în 1938 la Liegnitz - Germania - în familia unui pastor luteran, Karl Christian Felmy a studiat teologia între 1958-1964 la Universităţile din Münster şi Heidelberg, fiind asistent la Ostkirchen - Institut în Münster (1964-1969), referent pentru Ortodoxie la biroul extern al EKD - Biserica Evanghelică din Germania, în Frankfurt (1971-1975), asistent iar apoi, din 1982 până în 2003, profesor la catedra de Istorie şi Teologie a Răsăritului Creştin din Erlangen-Nürnberg. La începutul anului 2007 s-a convertit la Ortodoxie fiind primit prin Taina Mirungerii în Biserica Ortodoxă Rusă din Germania, iar pe parcursul anului 2008 a primit hirotesia întru citeţ şi hirotonia întru diacon, de acum purtând numele de părintele Vasili. De la căderea comunismului a vizitat România de mai multe ori susţinând prelegeri şi acordând interviuri; în data de 21 octombrie 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul" a Universităţii Bucureşti.
Interesul academic al profesorului Felmy şi dragostea părintelui Vasili pentru iconografie - „podoaba Casei Tale" - s-au materializat în frumoasa carte-album de faţă, publicată în excelente condiţii grafice de prestigioasa editură germană Herder în anul 2004, intitulată: Das Buch der Christus-Ikonen (Cartea Icoanelor lui Hristos). În cuprinsul a aproximativ 200 de pagini, având o structură tripartită, cartea analizează, într-un spaţiu extins cu o bogăţie vizuală unică pentru spaţiul germanofon, Icoanele lui Hristos de la începuturi până în prezent. Cu ajutorul a 177 de ilustraţii iconografice, care însoţesc fiecare afirmaţie a autorului, acesta înfăţişează evoluţia imaginii iconografice a lui Hristos, plecând de la primele reprezentări majoritar alegorice ale chipului hristic şi ajungând până la tipurile clasice ale Icoanei Mântuitorului cu bogatele ei variante de pe fresce, mozaicuri, lucrări în fildeş şi panouri din Bizanţ, Rusia, Grecia, Creta, Georgia, Serbia, Bulgaria şi România.
Încă din introducere Felmy subliniază atât motivul pentru care a ales să realizeze acest volum cât şi signifianţa icoanei în lumea ortodoxă, afirmând: „Icoana lui Hristos este pentru teologia Bisericii Ortodoxe cea mai importantă icoană prin excelenţă. Aceasta este înţeleasă ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu. Dumnezeu, Cel Ce este tainic, necuprins, de nedescris şi astfel nici reprezentabil, a devenit reprezentabil în imagine, pentru că a devenit Om în Iisus. Există astfel doar o singură imagine autentică a lui Dumnezeu, imaginea unicului Său Fiu, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos" (p. 6). Baza, centrul şi prototipul Icoanei Bisericii de Răsărit îl reprezintă icoana Mântuitorului, toate celelalte reprezentări iconografice ale Maicii Domnului, Îngerilor şi Sfinţilor fiind în strânsă legătură cu cea a lui Hristos, deoarece nu pot fi separate unele de altele în diferite genuri, ci aparţin împreună, fiind diferite faţete ale uneia şi aceleiaşi credinţe, care în întruparea unicului Fiu născut din Dumnezeu şi în opera de mântuire împlinită de El, s-au întâlnit Cerul şi Pământul, iar nevăzutul a devenit văzut (p. 7).
Prima parte a cărţii, intitulată Die Gestalt Christi (Chipul lui Hristos) se deschide cu o stihiră de la Vecernia Duminicii Ortodoxiei urmată de o introducere în dezvoltarea şi evoluţia teologiei icoanei pe durata primului mileniu creştin, autorul prezentând apoi succesiv Das authentische Gottesbild (Chipul autentic a lui Dumnezeu), Das Bild des menschgewordenen Gottes (Chipul Dumnezeului întrupat), Das Bild des kommenden Herrn (Chipul Domnului ce va veni), Das Bild der Dreieinigkeit (Chipul Trinităţii). A doua parte a volumului, Christus in der Darstellung der Heilsgeschichte, se concentrează asupra reprezentării chipului şi imaginii Mântuitorului Hristos în istoria mântuirii. Având drept laitmotiv un fragment din rugăciunea euharistică a Liturghiei Hrisostomice: Aducându-ne aminte de toate cele ce s-au făcut pentru noi, autorul realizează într-o primă fază o introducere în evoluţia cultului liturgic praznical al Bisericii, evocând şi prezentând sintetic fiecare din cele douăsprezece Praznice Împărăteşti, concentrându-se apoi, pe cuprinsul a cinci capitole, asupra Die Geburt Christi (Naşterea lui Hristos), Weihnachts- und Kindheitszyklus (Ciclul Crăciunului şi al copilăriei), Zwischen Taufe und Verklärung Christi (Între Botezul şi Schimbarea la Faţă a lui Hristos), Die Leiden Christi (Patimile lui Hristos), Die Auferstehungs-Ikone der Orthodoxen Kirche (Icoana Învierii Bisericii Ortodoxe), Zwischen Auferstehung und Himmelfahrt (Între Înviere şi Înălţare). Având drept laitmotiv cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola I. către Timotei cap. 3, 16: „Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe", cea de a treia parte a cărţii, intitulată Hymnische und Mystisch-Didaktische Ikonen (Icoane Imnice şi mistico-didactice), se deschide din nou cu o scurtă introducere asupra tipurilor iconografice inspirate din Sfânta Liturghie, imnele liturgice, viziunile apocaliptice şi profetice care s-au dezvoltat cu precădere în spaţiul ortodoxiei ruse, sfârşind printr-o superbă prezentare a Simbolului de Credinţă Niceeo-Constantinopolitan prin litera cuvântului şi imaginea icoanei. Pe parcursul capitolelor următoare Felmy se opreşte stăruind asupra Sophia - Die Weisheit Gottes (Sophia - Înţelepciunea lui Dumnezeu), Die Ikone „Eingeborener Sohn" (Icoana Fiului celui Unul Născut), Andere allegorisch-„mystische" Ikonen, (Alte icoane alegorico-mistice), Liturgische Ikonen (Icoane liturgice), Die Apokalypse in der Ikone (Apocalipsa în icoană), Das Jüngste Gericht (Judecata de Apoi), Das Glaubensbekenntnis (Simbolul de Credinţă).
Cartea profesorului german se încheie cu o listă bibliografică impresionantă, un registru de informaţii cu privire la provenienţa imaginilor şi icoanelor prezentate alături de text, un glosar cu explicaţia termenilor teologici şi liturgici nefamiliari lectorului ne-teolog şi un index de nume, ce îmbogăţesc pe de o parte conţinutul volumului şi implicit valoarea acestuia, iar pe de altă parte, seriozitatea, meticulozitatea şi pedagogia autorului de a veni întru întâmpinarea simplului cititor care doreşte să intre în orizontul de taină al Icoanei lui Hristos.
Parcurgând paginile cărţii lui Karl Christian Felmy te îmbogăţeşti nu atât teologic informaţional, ci intri într-o arie a frumosului iconic, a chipului divino-uman care transcende prin energiile necreate ale harului materialitatea lumii şi care ne arată posibilitatea participării omului încă de aici de pe pământ la viaţa dumnezeiască, când acesta trăieşte cu adevărat în Hristos şi în Biserică. Trăind încă, din nefericire, într-o lume eclesială şi teologică parazitată de kitsch-ul imaginilor religioase de tot felul, care atentează la însăşi învăţătura sănătoasă şi dreptmăritoare a Bisericii, cartea părintelui Vasili Felmy se adaugă pleiadei de cărţi tip manual sau album, apărute în ultimii douăzeci de ani, având drept scop o catehizare imagologică a sacerdoţilor, teologilor şi tuturor creştinilor ortodocşi şi eterodocşi care doresc să se bucure de adevăratul şi preafrumosul chip al Icoanei Mântuitorului Iisus Hristos. Trăirea vie a autorului în interiorul fiinţei Bisericii şi a spaţiului eclesial, pe care îl descrie şi despre care teologhiseşte cu atât de multă măiestrie, se desprinde din fiecare pagină, dând o putere dinamică cuvintelor şi cărţilor lui care demonstrează încă o dată vitalitatea scrisului teologic adăpat din izvorul scripturistic, liturgic, patristic, filocalic, imografic şi iconografic al Tradiţiei Bisericii, subliniindu-se astfel, totodată, necesitatea experienţei în scrisul teologic pentru ca acesta să fie viu şi roditor, precum Cuvântul Mântuitorului din Evanghelii, spre odihna celor ce vin în contact cu acesta şi aflarea Celui despre Care se vorbeşte.
Această realitate mă face să cred şi să sper într-o promptă traducere şi apariţie a Das Buch der Christus - Ikonen a lui Karl Christian Felmy în limba română pentru ca un public cât mai larg să poată avea acces la bogăţia şi frumuseţea conţinutului ei.
Mircea - Gheorghe Abrudan

Mircea Gheorghe Abrudan