Icoana pe sticlă din Transilvania,
între Orient şi Occident





Teodora Roşca



La Nicula s-au întâlnit Orientul şi Occidentul;
în acest loc devenit simbol s-a născut icoana pe sticlă din Transilvania;
au trecut mai bine de două secole şi povestea ei încă mai fascinează.

În ce priveşte originea icoanei pe sticlă la Nicula, în context, se poate vorbi, mai ales, despre o origine simbolică a iconografiei populare transilvănene: icoana minunată a Maicii Domnului de la Nicula. Această icoană, realizare a preotului pictor Luca din Iclod în anul 1681 şi donată bisericii române din sat de către Ioan Cupşa, a lăcrimat în anul 1699, evenimentul generând tradiţia marilor pelerinaje anuale de „Sântămărie".
Aceste icoane reflectă un mod de gândire specific ţăranului român transilvănean, trăitor într-un spaţiu intercultural. Ele sunt şi o expresie a interferenţei gândirii religioase răsăritene cu iconografia populară apuseană. De aici, treptat, drumul spre sud al icoanei ardelene întâlneşte mistica răsăriteană, dogmatica şi erminia sa. În acest sens, fragilul material al sticlei este adoptat pentru realizări iconografice de mare amploare, precum Judecata de Apoi sau compoziţiile cu prăznicare. Sursele de inspiraţie ale icoanelor pe sticlă transilvănene (chiar pe parcursul dezvoltării acestei arte în Transilvania şi în diferite centre din Transilvania) provin atât din aria central-europeană (ipoteză emisă de mai mulţi cercetători), cât şi din zona culturii iconografice răsăritene (spre exemplu chiar de la Muntele Athos, esenţial reper teologic ortodox).
Icoana pe sticlă este, în Transilvania, prin excelenţă, o icoană ţărănească.
Potrivit domnului Horia Bernea, „Icoana ţărănească e o categorie generică ce ascunde o multitudine de influenţe, expresii şi stiluri asimilate, trăite şi aşezate pe suprafaţa de lemn, sticlă, pânză sau piatră, în diferite zone şi diferite momente ale istoriei ţăranului (oare când începe istoria ţăranului?!...) cu un duh aparte, unic şi inconfundabil prin directitatea sa".
Din punct de vedere etnografic, icoana pe sticlă, mai precis icoana pictată pe dosul sticlei, este o categorie a artei populare, un „gen al artei populare practicat aproape exclusiv în Transilvania şi care trebuie pus în legătură cu unele influenţe venite din Europa centrală, pe filiera Bavaria - Austria - Boemia, în cursul sec. XVII şi XVIII, precum şi cu meşteşugul ceramicii, dar şi al sticlei, adus de habani, o sectă religioasă originară din Boemia venită şi stabilită în Transilvania, în părţile Albei mai ales, cam în aceeaşi epocă". Din punct de vedere tematic, icoana pe sticlă asociază uneori reprezentărilor religioase elemente laice legate de viaţa şi preocupările ţărăneşti, precum şi unele inspirate din folclorul local. De asemenea elementele orientale şi occidentale se împletesc într-o sinteză originală.
Icoana pe sticlă trebuie lecturată în spaţiul pentru care a fost ea concepută iniţial, acesta fiind atât casa tradiţională, cât şi biserica din sat.
Există teologie în icoana pe sticlă? Un răspuns la această posibilă întrebare poate fi dat din perspectiva dezbaterii asupra originilor artei. În acest sens, se consideră că la originea artei stau manifestările religioase (vezi spre ex. Altamira, Lascaux, idolii neolitici). Şi în cazul icoanei pe sticlă, mai înainte de a fi obiect de artă populară sau de artă pur şi simplu, icoana pictată pe dosul sticlei este un obiect de cult. E drept că începând cu sec. XX şi până astăzi icoana aceasta (păstrând totuşi o expresie latentă a sacralităţii) a dobândit uneori valenţe preeminent estetice. Acesta e un rezultat direct atât al cercetării interdisciplinare de care s-a bucurat genul, cât şi al introducerii icoanelor în colecţii particulare şi muzeale. Nu în ultimul rând, comercializarea excesivă a noilor icoane pe sticlă a generat existenţa unor rebuturi estetice dar cu valoare comercială.
Cât priveşte ţăranii zugravi de icoane transilvăneni, teologia lor este una a colindelor. Colinda şi icoana, iată o viziune rotundă a gândirii religioase populare. De aici porneşte înţelegerea exhaustivă a acestei lumi care, în organizarea sa, se armonizează uneori perfect cu expresii autentice ale dogmei creştine (în special răsăritene).


Despre tematica icoanei pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII-XX)

Icoana pe sticlă din Transilvania se înscrie cu succes în fenomenul european al iconografiei pe sticlă, preluând de aici în principal tehnica de execuţie. Din punct de vedere tematic, icoana pe sticlă transilvăneană asumă răsăritul creştin, dar şi influenţe ale iconografiei apusene, astfel încât se realizează o sinteză originală, adaptată realităţilor specifice ale Tansilvaniei.
Principalele şcoli ale icoanei pe sticlă din Transilvania, în perioada sec. XVIII, de când datează primele icoane pe sticlă transilvănene, şi până în sec. XX, sunt următoarele: la Nicula, Iernuţeni, în Şcheii Braşovului, în Făgăraş şi Ţara Oltului, în Alba Iulia şi Valea Sebeşului (cu centrele mai importante: Maiereii Albei Iulia, Lancrăm şi Laz), în Mărginimea Sibiului şi la Mărgău (doar pentru a doua jumătate a sec. XX). După cum urmează, temele reprezentate în aceste icoane transilvănene sunt următoarele:

I. Domnul Iisus Hristos şi Sfânta Treime
Iisus Hristos Pantocrator.
În icoana pe sticlă din Transilvania, Iisus Hristos Pantocrator este reprezentat fie bust, fie ca Hristos Arhiereu (pe tron). În etnografie, această temă mai este cunoscută şi ca Iisus „Învăţător", probabil datorită faptului că Iisus Hristos Pantocrator, în majoritatea reprezentărilor, apare cu Sfânta Evanghelie. O altă variantă a Pantocratorului este Iisus cu globul. Iar o temă asociată este Deisis, în care de-a dreapta lui Iisus Pantocrator stă Maica Domnului, iar de-a stânga Sa Sfântul Ioan Botezătorul.
Icoane ale lui Iisus Hristos Pantocrator au fost identificate pentru centrele de la Iernuţeni, Şcheii Braşovului, Maierii Albei Iulia, Laz şi Lancrăm, Mărginimea Sibiului (Sălişte), Ţara Oltului (ex. Ion Pop din Făgăraş, Savu Moga din Arpaşu de Sus, Matei Ţimforea din Cârţişoara ş.a.), practic în toate centrele icoanei pe sticlă din Transilvania.

Hristos Euharistic. Iisus cu viţa şi Iisus în potir
În icoana pe sticlă din Transilvania, tema euharistică numită Iisus cu viţa sau Iisus (cu) - viţa de vie este reprezentată în două moduri: o variantă, specifică centrului de la Nicula, reuneşte elemente ale iconografiei răsăritene a lui Hristos Euharistic şi cu tema occidentală Iisus în Teasc. Iisus este pictat în picioare, pe teasc şi stoarce într-un potir un ciorchine de struguri din via care izvorăşte din rana din coasta sa. În celelalte centre transilvănene, reprezentarea lui Iisus cu viţa este inspirată în mai mare măsură din iconografia răsăriteană, Iisus stând aşezat pe masa altarului, cu crucea răstignirii în spatele Său.
Cealaltă reprezentare euharistică este cea a lui Hristos Emanuel ieşind din potir. Hristos binecuvântează cu ambele mâini. (ex. atelier făgărăşean).

Iisus şi Ioan copii
În icoana pe sticlă din Transilvania, tema Iisus şi Ioan copii, în diferitele sale variante, este specifică Niculei. Tema este originară din Europa Centrală şi, probabil, în Transilvania a ajuns prin versiunea centrului de Sandl, Austria; aşa cum demonstrează şi unele asemănări iconografice.

Sfânta Treime
În icoana pe sticlă transilvăneană Sfânta Treime a fost reprezentată în trei moduri distincte. Cel mai popular tip de reprezentare este cunoscut, în comparaţie cu celălalt tip, drept Sfânta Treime neo-testamentară: cu Tatăl bătrân şi Fiul tânăr împărăţind şi Duhul Sfânt sub forma unui porumbel plutind deasupra lor. Această reprezentare este necanonică, fiind inspirată din pictura religioasă apuseană şi, în particular, din icoane pe sticlă din Europa Centrală. Un alt mod de a picta Sfânta Treime, numită vetero-testamentară, în raport cu cea dintâi, este inspirat din Geneză, cap. 18: trei îngeri binecuvântând, aşezaţi în jurul unei mese, iconografie dezvoltată din tema Ospeţia lui Avraam, care l-a primit pe Dumnezeu la Stejarul Mamvri; în fundal, stejarul şi cortul lui Avraam, sub forma unei/ unor case, sunt detalii specifice acestei icoane. Aceasta este singura reprezentare canonică a Sfintei Treimi, deoarece pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu L-a văzut, iar Duhul Sfânt apare doar uneori sub chip de porumbel şi nu se cuvine a fi reprezentat ca atare. În sfârşit, al treilea tip iconografic este cel aşa numit Sfânta Troiţă într-un trup, de asemenea necanonic, imaginând o Sfântă Treime sub forma unui bărbat sau arhiereu având un cap cu trei feţe reunite: cu patru ochi, trei nasuri şi trei guri.

II. Maica Domului în icoana pe sticlă din Transilvania
a. Reprezentări ale Maicii Domnului cu Pruncul
Maica Domnului Hodighitria
Tema Maicii Domnului Hodighitria (Îndrumătoarea) este prezentă în toate centrele icoanei pe sticlă din Transilvania, dar, spre exemplu, mai frecvent la Nicula sau mai rar, în Ţara Oltului. La Nicula, Maica Domnului Hodighitria este pictată după stilul clasic, chiar inspirată după celebra icoană pe lemn, făcătoare de minuni, a mănăstirii.
O temă mai complexă a Hodighitriei este aceea a Maicii Domnului înconjurată de Apostoli sau de Prooroci. În mod similar a fost pictată Maica Domnului Hodighitria şi înconjurată de scene prăznicare (ex. la Vasileca Vlaic din Hăşdate). O altă reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Hodighitria este uneori numită Împărătiţă, deoarece Fecioara poartă coroană; sau o altă reprezentare este cunoscută în etnografie ca „Maica Domnului cu salbă" (în Şcheii Braşovului), deoarece Fecioara poartă la gât o salbă.


O temă asociată, care probabil s-a dezvoltat treptat din tema Hodighitriei, poate fi considerată reprezentarea „Zell Mariei" (Fecioara din Zell), inspirată din modele de provenienţă central-europeană, mai ales litografii.

Maica Domnului Îndurerată
Tema Maicii Domnului Îndurerate este o prezenţă constantă în întreaga iconografie, pe sticlă, transilvăneană, iar în pictura pe sticlă se poate spune că naşterea acestui tip compoziţional este proprie spaţiului transilvănean. În afară de Maica Domnului Hodighitria, această temă este cea mai frecventă în iconografia mariologică transilvăneană.
Cel mai simplu mod de reprezentare al temei provine de la Nicula şi o înfăţişează pe Maica îndurerată în bust înalt, într-un maforion închis la culoare, privind către crucea răstignirii, pictată în miniatură. O reprezentare mai veche a Maicii îndurerate este de tip orantă, dar varianta care va deveni clasică în întreaga Transilvanie e cea în care Maica Domnului stă cu mâinile împreunate în rugăciune.

Maica Domnului Împărătiţă
Tema Maicii Domnului Împărătiţă are un loc aparte în iconografia transilvăneană, în general. În bisericile ortodoxe Maica Domnului Platytera se reprezintă de obicei în bolta altarului. În iconografia transilvăneană, tema se regăseşte pe iconostase: atât ortodoxe, cât şi pe altarele poliptice catolice. Maica Domnului Platytera este reprezentată şi la Nicula, dar mai ales este specifică unor centre precum Lancrăm, Laz şi Făgăraş.
Din punct de vedere strict tematic, pe lângă tema propriu-zisă a Maicii Domnului Platytera, Maica Domnului Împărătiţa interpretează şi temele deja consacrate - precum Maica Domnului Hodighitria (Îndrumătoare), Glikophilusa (Dulce-Iubitoare), Oranta (Rugătoare), la care se mai adaugă şi Galaktotrofusa (Care alăptează) - practic fiind o temă de sinteză.

Maica Domnului Eleusa
Tema Maicii Domnului Eleusa (Milostivă/ Îndurătoare) şi a celei foarte asemănătoare acesteia: Glikophilusa (Dulce-Iubitoare) este cunoscută în icoana pe sticlă din Transilvania. În mod special, Maica Domnului Glikophilusa este o temă reprezentativă pentru centrul din Maierii Albei Iulia (la Petru Prodan şi Maria Prodan).

Maica Domnului Orantă şi Maica Domnului - Izvorul Tămăduirii
Maica Domnului Orantă e o temă mai rar întâlnită în iconografia transilvăneană, spre exemplu în Mărginimea Sibiului, Sălişte (Zugrăviţele Morar), în reprezentarea Maica Domnului Orantă - Acoperământul Maicii Domnului (Nicula), sau în cea a Maicii Domnului - Izvorul Tămăduirii (la Matei Ţimforea din Cârţişoara, Făgăraş). În viziunea lui Ţimforea, Maica Domnului - Izvorul Tămăduirii devine Scăldătoarea Siloanului - Izvorul Tămăduirii. Atitudinea Maicii Domnului ca orantă apare şi în icoane precum Înălţarea Domnului sau Prohodul Domnului.

Maica Domnului Galaktotrofusa
În iconografia pe sticlă transilvăneană, Maica Domnului Galaktotrofusa este reprezentată - după un model răsăritean - doar la Şcheii Braşovului, iar reprezentarea central-europeană „Madona lactans" devine la Nicula o altă icoană a maternităţii: a Maicii Domnului cu Hristos bebeluş, înfăşat, în braţe, reprezentare cu caracter de excepţie.

Maica Domnului a Patimilor
Tema Maicii Domnului a Patimilor se poate spune că e o prezenţă rară în icoana pe sticlă din Transilvania, dar apare în diferite formule: doar detaliul central al temei sau în combinaţie cu o altă temă: ex. Jocul lui Hristos (la Lancrăm).

b.O reprezentare mariologică
Încoronarea Fecioarei
Tema mariologică de inspiraţie apuseană: Încoronarea Fecioarei este reprezentată în mod asemănător în toate centrele unde tema a fost atestată: Nicula, Laz şi Lancrăm, Maierii Albei Iulia, Şcheii Braşovului sau Mărginimea Sibiului. Deoarece tema este reprezentată sub forma Sfintei Treimi neo-testamentare, care o încoronează pe Maica Domnului, uneori ea a fost încadrată la reprezentările Sfintei Treimi sau a fost numită „Sfânta Treime cu Încoronarea Fecioarei".
Încoronarea Fecioarei - care se petrece în rai - poate fi considerată o expresie a mariologiei occidentale ce poate fi asociată şi marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, de la 15 august.
III. Praznice împărăteşti, sărbători ale Maicii Domnului şi alte teme în icoana pe sticlă din Transilvania
În ordine cronologic-istorică a vieţii Mântuitorului Iisus Hristos şi a Maicii Sale după trup, Fecioara Maria, precum şi a altor evenimente şi sărbători din istoria creştină, o ordine a acestora este următoarea:
Naşterea Maicii Domnului, Aducerea Maicii Domnului la Templu (Ovidenia), Buna-Vestire, Naşterea Domnului, Tăierea Împrejur a Domnului, Aducerea Domnului la Templu (Stretenia), Fuga în Egipt, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Încredinţarea lui Toma, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Adormirea Maicii Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci.
Dintre aceste teme, cel mai frecvent reprezentate în iconografia pe sticlă transilvăneană sunt: Naşterea Domnului, urmată de Buna Vestire, Învierea Domnului şi Botezul Domnului.
În mod special, pentru sfârşitul sec. XVIII, la Nicula şi Lancrăm sunt atestate câteva teme, preluate din icoana pe lemn. Acestea sunt: Naşterea Maicii Domnului, Tăierea Împrejur a Domnului (doar la Nicula), Aducerea Domnului la templu şi Aducerea Maicii Domnului la Templu; la fel şi Adormirea Maicii Domnului, temă care va fi însă reluată ulterior de către iconarii Lazului.
În mod special, Învierea Domnului este tema centrală a icoanelor prăznicare: simple sau „duble" de Laz, dar sărbători prăznicare şi ale Maicii Domnului mai apar şi în asemenea icoane din Ţara Oltului (ex. la Matei Ţimforea) ş.a.

IV. Teme din Postul Mare şi Săptămâna Patimilor
În acest capitol sunt incluse câteva teme distincte legate de Postul Mare şi Săptămâna Patimilor, până la Răstignirea Domnului şi îngroparea Sa, precum:
Adam şi Eva, Judecata de Apoi, Cina cea de Taină, Patimile Domnului, Iisus la stâlp, Răstignirea Domnului, Prohodul Domnului.
Reprezentarea temei Adam şi Eva, cunoscută în iconografia pe sticlă transilvăneană, este asociată cu Duminica Izgonirii lui Adam din rai sau a Iertării, iar tema Judecăţii de Apoi este asociată cu Duminica Înfricoşatei Judecăţi.
Uneori, Patimile Domnului au fost reprezentate şi în icoane de tip prăznicar (ex. în Ţara Oltului).
V. Reprezentări ale sfinţilor în icoana pe sticlă din Transilvania.
În ordinea cronologică a anului liturgic, reprezentările sfinţilor în icoana pe sticlă transilvăneană sunt următoarele:
Masa Raiului, Sfântul Simion Stâlpnicul (1 septembrie), Sfinţii Ioachim şi Ana (9 septembrie), Sfânta Paraschiva (14 octombrie), Sfântul Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), Sfântul Arhanghel Mihail, Sfântul Stelian (26 noiembrie), Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), Sfântul Arhidiacon Ştefan (27 decembrie), Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie; dar şi 24 iunie ş.a.), Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie), Sfântul Haralambie (10 februarie), Sfântul Mucenic Teodor Tiron (17 februarie), Sfinţii 40 de Mucenici (9 martie), Sfântul Mucenic Gheorghe (23 aprilie), Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai), Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie), Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie).
În mod special, tema cu Masa Raiului poate fi văzută ca o comunitate a sfinţilor, o imagine a Bisericii triumfătoare, în care sfinţii stau în Rai împreună cu Dumnezeu (vezi şi colinda). Sfinţii reprezentaţi în această icoană sunt: Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sfântul Nicolae şi Sfânta Paraschiva; mai rar după acest tip iconografic sunt pictaţi şi Cei patru Evanghelişti.
Cel mai frecvent sunt pictaţi sfinţii: Nicolae, Paraschiva, Haralambie, Ilie, precum şi Arhanghelii Mihail şi Gavriil.

VI. Alte teme reprezentate în icoana pe sticlă din Transilvania
În acest ultim capitol au fost incluse temele care sunt reprezentate mai rar sau chiar cu o apariţie singulară, în icoana pe sticlă din Transilvania. Ele sunt grupate în:
Reprezentări inspirate din Biblie, din Vechiul şi Noul Testament: Jertfa lui Avraam, Patriarhul Avraam - Sânul lui Avraam, Iisus Hristos în Grădina Ghetsimani;
Reprezentări ale Maicii Domnului şi ale lui Hristos: Maica Domnului: Educaţia Fecioarei, „Muntele Neatins", „Arătarea Fecioarei", „Sfânta Inimă a Mariei", Imaculata Concepţie, „Iisus copil, dormind pe cruce", Sfânta Familie, Ecce Homo, „Sfânta Inimă a lui Iisus", Pietà;
Prăznicare;
Sfinţi: Dreptul Simeon, Apostolul Ioan, Sfântul Foca şi Sfânta Maria Magdalena, Sfânta Marina, Sfântul Sava (Icoana unui mitropolit al Transilvaniei?), Sfântul Anton de Padova;
Alte reprezentări: „Oglinda omului celui din lăuntru", Scene din Alexandria, Împăratul Franz Joseph.
    
La finalul acestui articol să nu uităm cel mai important lucru, şi anume faptul că icoana pe sticlă era importantă pentru ţăranul român transilvănean, fiind un reper esenţial al vieţii sale creştine. El avea aceste icoane simple în casa sa, dar şi la biserică. De aceea, această icoană pe sticlă a ţăranului român, atât de intim raportată la existenţa sa habituală, s-a impus normal în Biserică şi implicit în cultura românească. De aceea, valoarea acestei icoane pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române este valoarea pe care i-a dat-o ţăranul, prin evlavia sa.

TEODORA ROŞCA