Recenta scrisoare pastorală a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Duminica Ortodoxiei, semnată ?i de membrii Sinodului prezen?i cu această ocazie la Constantinopol, reprezintă un răspuns, chiar ?i succint, la o serie de polemici ?i dezbateri care marchează starea de spirit a multor Biserici Ortodoxe locale din Europa de Est. Aceasta poate fi caracterizată de o dublă tensiune, interioară ?i în rela?ia cu „lumea", fapt în bună parte datorat moştenirii directe ?i insuficient asumate a totalitarismului dar în egală măsură ?i unor evolu?ii mental-ecleziologice moderne, din ce în ce mai evident în răspăr cu momentul istoric în care ne găsim ?i cu nevoile vie?ii Bisericii. Scrisoarea pastorală pune un diagnostic pe cât de precis pe atât de dureros, indicând fără echivoc, direct sau indirect, existen?a unor caren?e care, netratate la timp, se pot acutiza. Încercând să citim textul din Fanar în context post-totalitar ?i mai ales românesc, ne propunem aici să trecem în revistă câteva dintre deficitele ?i tenta?iile mai mult sau mai pu?in evidente care cau?ionează dialogul Ortodoxiei cu lumea. Din ra?iuni de spa?iu, ne oprim doar la trei aspecte. Traducerea în române?te a scrisorii pastorale este anexată acestor pagini.

RADU PREDA