Ieromonahul Macarie a ocupat mereu un loc de seamă în preocupările istoricilor şi muzicologilor, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când Episcopul Melchisedec şi Constantin Erbiceanu atrăgeau atenţia asupra valoroasei sale activităţi. Reeditarea lucrării sale teoretice, după aproape un secol, a readus în atenţia cercetătorilor activitatea sa de promovare a cântării bisericeşti în limba română. Lucrarea noastră zăboveşte asupra bibliografiei dedicate modestului psalt, încercând să puncteze principalele teme abordate în legătură cu activitatea acestuia, astfel încât să fie evidenţiate posibile direcţii ale unor cercetări viitoare.

ELENA CHIRCEV