Volumul Casa Teslarului (ed. Cartea Românească, 2009) al lui Ioan Pintea stă sub semnul coerenţei unei relaţii de intimitate cu Dumnezeu, al empatiei şi al libertăţii, al demontării mecanismelor comune de proiecţie asupra realităţii şi al situării fiinţei în efemer. Această lirică confirmă verdictul dat de Nicolae Steinhardt referitor la poezia lui Ioan Pintea: dublarea indisolubilă în intervalul dintre anxietatea aproape existenţialistă şi liniştea limpede a celui salvat.

FLORIN CARAGIU