Relaţia dintre Biserică şi cultura contemporană este dialectică, atât pozitivă cât şi negativă. Pornind de la doctrina ei referitoare la rolul libertăţii şi al chipului din omul creat pentru a fi creator şi transfigurator, Biserica s-a raportat în mod pozitiv la cultură şi este chiar creatoare de cultură, însă nu s-a identificat niciodată total cu un anumit conţinut cultural efemer şi nu a evitat să devină critică (faţă de individualism, idealul căutării fericirii cu orice preţ, utilitarism, raţionalism dus la extrem, efectele tehnicii etc...) şi extrem de selectivă (în folosirea formelor culturale pe care şi le-a însuşit sau a mijloacelor pe care aceasta i le pune la dispoziţie) atunci când criteriile duhovniceşti ale credinţei ortodoxe au impus teologiei o astfel de relaţie cu lumea.

IOANNIS ZIZIOULAS