Studiul îşi propune o prezentare tipologică a literaturii române în comunism. Plecind de la a semnala dependenţa constantă a acesteia de puterea politică (ce-i trasează mereu reguli de funcţionare), se distinge între literatura de propagandă (care se supune directivelor politice) şi literatura rezistenţei (sau literatura tolerată) care se sustrage cerinţelor sistemului încercînd să conserve şi să transmită valori umane abolite ori criticate de comunism. Funcţiile principale ale acestui din urmă tip au fost: funcţia de memorie comunitară, funcţia de a prezerva viaţa intimă şi psihologia individului, ca şi aceea de a reţine feţele cotidianului sumbru, pe care ideologia triunfalistă a încercat să le oculteze.
Din aceste motive, literatura a jucat un rol cardinal în viaţa din timpul dictaturii, ajungînd, totodată, la realizări majore din punct de vedere artistic.

SANDA CORDOŞ