Ceea ce transpare din lectura textelor ionesciene de tinereţe este profunda lor ancorare în contextul cultural, dar şi social-politic, al perioadei interbelice. Încă din vremea debutului său literar, viitorul dramaturg se va afirma ca un critic acerb al exceselor contemporaneităţii, catalogând în judecăţi memorabile tendinţele extremiste, naţionalist-xenofobe sau exagerat tradiţionaliste, ale generaţiei sale. Studiul de faţă propune o reconsiderare a opiniilor lui Eugen Ionescu din perioada şederii sale în România cu privire la problema naţionalismului, pe de o parte, şi la recuperarea ideii de „patrie", pe de alta. O confruntare cu reflecţiile lui Cioran pe aceeaşi temă ni s-a părut cât se poate de oportună în acest context, atât pentru a reactualiza ceva din atmosfera „conflictului de idei" al generaţiei criterioniste, dar şi pentru a pune în lumină evoluţia acestor opinii pe parcursului exilului cultural şi politic al celor doi scriitori.

IRINA UNGUREANU