Textul de faţă pune în discuţie întâlnirea dintre teologie şi filosofie la părinţii apologeţi, şi, pornind de aici, încearcă să răspundă la întrebarea dacă şi cum mai este cu putinţă o asemenea întâlnire astăzi. Tensiunea dintre teologie şi filosofie cunoaşte două atitudini principale: în primul rând, filosofia este recuzată, pe baza distincţiei pauline dintre „înţelepciunea lumii" şi „înţelepciunea lui Dumnezeu", exemplele cele mai elocvente fiind cei doi T, Taţian şi Tertulian; la polul opus, filosofia este integrată (cum o face Atenagora Atenianul), iar noua credinţă creştină e propusă ca „adevărata filosofie" (Sf. Iustin Martirul şi Filosoful). Această atitudine din urmă poate constitui un model de asumare a alterităţii filosofice contemporane, prin deschiderea teologiei către cultura veacului, în măsura în care adevărul Tradiţiei nu are de suferit.

NICOLAE TURCAN