Asocierea sfinţilor ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur reprezintă un fapt obişnuit, ei având o sărbătoare comună (30 ianuarie), o slujbă compusă pentru aceasta, numeroase biserici fiindu-le închinate şi beneficiind de numeroase reprezentări în icoane şi picturi murale. Nu la fel de obişnuită este însă asocierea lui Enoh cel Drept, cu Profetul Ilie şi Ioan Evanghelistul. Anastasie Crimca (cca. 1560-1629), odată ajuns episcop al Rădăuţilor (1600) a ridicat la Dragomirna un mic lăcaş de cult dedicat celor trei (înainte de a construi biserica mare). Care este motivaţia acestei „triade"? Alegerea lui Ilie poate fi în legătură cu numele de botez al lui Anastasie. Asocierea lui Ilie cu Enoh se datorează unui pasaj al Apocalipsei, atribuită lui Ioan, în care sunt amintiţi doi martori ai venirii Antihristului (cap. 11). O serie de părinţi ai bisericii şi câteva apocrife susţin că acei martori ar fi Ilie şi Enoh, ambii „înălţaţi la cer". Din acest motiv, în iconografie apar adeseori împreună. Adăugarea celui de-al treilea, Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul, este explicată de unii prin redactarea Apocalipsei. Totuşi, se pare că trebuie căutat un alt motiv. Cel mai probabil ar fi că Ioan, la rândul său a fost înălţat la cer cu trupul, după cum se arată în unele apocrife (Faptele lui Ioan, sec. II). Chiar dacă au fost condamnate de biserică, iconografia a perpetuat anumite detalii ale apocrifelor, printre care tocmai ridicarea la cer (aşa cum apare pictată de Giotto în capela Peruzzi din Santa Croce din Florenţa sau sculptată pe nişte strane din biserica din Bar-le-Regulier). Tradiţia bizantină a consolidat această asociere, mai ales prin comentariile lui Teofilact al Bulgariei (cca. 1050-1126) la Noul Testament. Scriind o omilie asupra Învierii, autorul uneşte cele trei personaje în jurul tainei.

Anastasie Crimca, devenit mitropolit (1608-1629), a fondat un remarcabil centru de producţie de carte şi miniatură la Dragomirna. Este disputat în literatură în ce măsură Anastasie a fost autor la unele dintre acestea sau numai iniţiator. Indiferent de răspuns, rămâne un fapt că sub oblăduirea lui aici s-au produs exemplare deosebite, câteva dintre ele conţinând şi reprezentări ale triadei de sfinţi. In şapte manuscrise aparţinând centrului de la Dragomirna autoarea a identificat 11 miniaturi figurându-i pe cei trei:

Apostol (Viena, Nationalbibliothek, cod. sl. 6, miniaturile de la f. 143r şi 215r); Tetraevanghelie (Dragomirna, cod. sl. TD 1/1934 [354/28], miniatura de la f. 12r); Liturghier (Dragomirna, cod. sl. TD 4/1934 [354/34], miniatura de la f. 42r); Tetraevanghelie (Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie, cod. 11345, miniatura de la f. 8v); Psaltire (Dragomirna, cod. sl. TD 6/1934 [345/32], miniaturile de la f. 5v 196v 197r); Liturghier (Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie, cod. sl. 9182, miniatura de la f. 14v); Tetraevanghelie (Varşovia, Biblioteca Naţională Akc. 10778, miniaturile de la f. 2r şi f. 553r).

Autoarea trece în revistă cele 11 reprezentări, oprindu-se mai întâi asupra locului din cadrul fiecărui manuscris unde acestea sunt inserate. Concluzia principală a analizei este aceea că această triadă apare în legătură cu texte având un pronunţat caracter eschatologic. În ceea ce priveşte modalităţile de reprezentare propriu-zise, se remarcă faptul că Ilie este întotdeauna personajul central, iar ceilalţi doi îşi schimbă locul, la dreapta sau la stânga sa. Ei apar în postura regilor magi închinându-se în faţa Maicii Domnului cu Pruncul, în picioare sau aşezaţi pe o banchetă sub chipul lui Hristos binecuvântând, într-un fel de Deisis asociaţi cu Ioachim, în faţa lui Anastasie îngenuncheat etc.

Nu se cunosc antecedente pentru această asociere iconografică atât de dragă lui Anastasie Crimca şi, de asemenea nu există decât extrem de rare imitaţii ale temei. Din acest motiv, seria de reprezentări poate fi considerată originală.

?LIANE POIROT