Acte caritabile ale preoţimii ortodoxe transilvănene în a doua jumătate a secoluluial XIX-lea şi primii ani ai secolului XX
Solidaritatea sufletească şi materială faţă de aproapele aflat în suferinţe, necazuri şi nevoi este o datorie şi condiţie pentru mântuirea credincioşilor şi eliberarea lor de răutatea egoismului şi păcatul autosuficienţei. Manifestarea Bisericii în comuniunea oamenilor legitimează organizarea de către preoţi a ajutorului social faţă de cei lipsiţi. Exemplele de întrajutorare sub diverse forme în Protopopiatele Târgu-Mureş, Reghin, în perioada grea din a doua jumătate a secolului XIX şi primii ani ai secolului XX, sunt numeroase şi exemplare. FLORIN BENGEAN |