Textul reliefează câteva învăţături ale Sfântului Grigorie Palama legate mai ales de activitatea sa pastorală. Sf. Grigorie a dat o mare importanţă lucrării sale de instruire a tesalonicenilor, combătând ideea unor creştini care sperau ca bunurile viitoare şi fericirea veşnică să fie dobândite în condiţiile acestei lumi, ca durerea, suferinţa şi inegalităţile sociale să dispară prin hotărâri legale şi prin crearea de condiţii exterioare potrivite, idee prin care aceştia se dovedeau de fapt adepţii unei forme iudaizante a creştinismului. A vorbit despre pacea şi unitatea ce trebuie să-i caracterizeze pe creştini. Considera răul o problemă lăuntrica, mai mult decât una exterioară. Creştinismul nu pune accentul pe cele exterioare. El urmăreşte să taie răul de la rădăcină. Sf. Grigorie îndreaptă atenţia tesalonicenilor, indiferent de treapta lor socială, spre renaşterea lăuntrică. O altă temă abordată de arhiepiscopul Tesalonicului o reprezintă folosirea bunurilor materiale şi raportul dintre bogaţi şi săraci.

TEODOROS ZISIS