Lucrarea propune o hermeneutică a experienţei şi reprezentării spaţiului şi timpului - coordonate definitorii pentru orice viziune a omului asupra lumii - în maniera fuziunii de orizonturi între religie şi ştiinţă. Intenţia de ansamblu este de a arăta că această fuziune este posibilă pe suportul unor similitudini morfologice remarcabile între perspectivele ştiinţelor naturii şi Tradiţiei spirituale. Primele recuperează astăzi plasticitatea spaţiului-timp, trăsătură anticipată paradigmatic de experienţa rituală universală a duratei şi spaţialităţii, în particular de liturghia şi arta creştină. Beneficiul studiului de faţă este atunci unul apologetic, dar şi ecumenic - în sensul restituirii unităţii religioase prezente în formele ritualului şi artei sacre.

GABRIEL MEMELIS