Eseul pune în lumină existenţa unor simboluri creştine în lirica lui Lucian Blaga, precum porumbelul care vesteşte stingerea sensurilor, a luminilor, ciocârlia - simbolul preoţiei adevărate şi smerite, cerbul care închipuie sufletul însetat de mântuire, bradul cu acelaşi avânt spre cer. Un loc aparte îl ocupă în lirica lui L. Blaga simbolul inorogului. Cercetarea poeziei lui Lucian Blaga din perspectivă teopoetică rezervă multe surprize, nefiind până acum obiectul unei investigaţii mai atente. Eseul de faţă constituie o pledoarie pentru înţelegerea adecvată a raportului dintre teologie şi poezie.

OVIDIU MOCEANU