Refugiul în Iisus Hristos

~ glose la o corespondenţă Gala Galaction - Mitropolitul Nicolae Bălan^* ~

Aurel Sasu

Două evenimente importante au loc în viaţa lui Gala Galaction (Grigore Pişculescu) în 1903: îşi publică teza pentru licenţă Minunea din drumul Damascului (Argument apologetic) şi se căsătoreşte cu Zoe Marcoci, mai în vârstă decât el cu doisprezece ani, pe care o cunoscuse la Mănăstirea Agapia, în 1898. Dacă teza, după propria-i mărturisire, a „încălzit inima câtorva oameni cumsecade", provocând, în schimb, „baricade pe colina metropolitană", iubirea tragică pentru „dulcea surioară" l-a determinat, la nici douăzeci de ani, să apuce pe calea teologiei şi să descopere, treptat, nevoia de suflet a omului. Întâlnirea cu Zoe şi aducerea ei în casă (1902) i-a fost scriitorului fatală. A şi considerat-o ca atare: „...un păcat de care m-am făcut nevrednic în faţa lui Dumnezeu" (voi cita, în continuare, din Gala Galaction, Jurnal I-V, ediţia II, text integral, ediţie şi note de Teodor Vârgolici, Editura Albatros, Bucureşti, 1998-2003). Scrisorile pe care i le adresează dezvăluie o neobişnuită dramă de conştiinţă, amplificată în timp, consumată între agonie („trimite-mi lacrimile tale şi primeşte-le pe ale mele"; „opriţi-vă ceasuri, amorţiţi simţuri, inimă zdrobeşte-te") şi extaz („lasă-mă să te iubesc şi să dau iubirii mele înţelesuri adânci"; să te încing „în frazele mele ca într-o ghirlandă"; „nopţile să se închege într-una singură" etc.). Disperarea ia formele extreme ale sfâşierii lăuntrice (noaptea Anului Nou 1899 şi-o petrece în cimitirul „Şerban Vodă", singur „pe cel mai complet întuneric") şi ale presentimentului dureros al dezastrului, al vieţii însăşi ca principiu al morţii (deşertăciune, suferinţă şi ispită). În 1898, pentru tânărul îndrăgostit, iubirea părea să fie „o prietenie dulce şi senină", un parfum uşor, „o melodie în surdină", „o îndoită rugăciune pentru Cel ce a binevoit-o" şi „prilej statornic de slăvire, pentru Dumnezeu". S-a convins târziu că nu fusese decât zbucium, incurabilă nebunie, chin, nevrednicie şi blestem. Este absolut impresionantă cronologia acestei apoteoze a singurătăţii, a gustului de cenuşă, a regretului şi a acestei, cum ar spune Cioran, putreziciuni în tine însuţi. Iată câteva însemnări: „E ziua Ilenuţei, copilul tristelor mele taine sufleteşti şi floarea pustiitei mele conştiinţe" (3 iunie 1917) sau: „Iată-mă un bărbat căsătorit şi, în acelaşi timp, veşnic amant al unei alteia decât nevastă-mea" (20 martie 1918) ori: „păcatele mele sunt multe ca nisipul mării şi îndurările Mântuitorului sunt insondabile" (16 aprilie 1953). Să fi fost, prin urmare, confesiunea scriitorului din 1950, în amurgul vieţii, un act în plus de penitenţă? „Tot ce scriam atunci (în 1898 - n.n.) era extravaganţă şi trufie" (14 februarie). Cu siguranţă! Galaction se afla în teribila, nefericita situaţie de a încerca şi de a nu putea muri păcatului. Îşi trăieşte viaţa pe ruina patimelor, într-o ultimă, inexprimabilă dorinţă a transfigurării. Îşi consumă existenţa „goală de orice adevăr", terorizat de imaginea mormântului ca spaţiu al deşertăciunii. Poate cuprins de spaimă, poate obosit de voluptatea păcatului, pentru întâia oară, el, „creştinul integral", caută, prin urmare, un alt refugiu, altul decât paradisul pierdut, sfărâmat, al memoriei, al morţii şi al nefiinţei. Şi, în ceasul din urmă, acest refugiu nu putea fi decât Iisus Hristos. Se întoarce, aşadar, la Saul, modelul dintotdeauna al prigonitorului, al persecutorului, al ucigătorului de suflete şi, în final, prin voia şi descoperirea lui Dumnezeu, convertit, mărturisitor şi apologet al Învierii. Se întoarce, altfel spus, la Minunea din drumul Damascului, la povestea „de deasupra capetelor noastre", la singura „poartă de intrare" în enigma reclădirii lui Pavel şi la „luarea lui în stăpânire de către înaltul, cerescul Iisus Hristos" (15 iulie 1953). Are legătură patetica reluare, după o jumătate de secol, a subiectului din teza de licenţă cu „pustiita conştiinţă" a omului Galaction şi cu păcatele lui cele multe „ca nisipul mării"? Fără îndoială că da! Noua exegeză, adresată lui Traian Săvulescu, în câteva zeci de pagini, explică ceea ce era de la sine înţeles: „Scriindu-vă toate acestea, mă reexaminez, logiceşte şi psihologiceşte, pe mine însumi" (4 iulie 1953). Ce spera să afle scriitorul prin lectură şi meditaţie în „inexpugnabilul turn paulin"? În primul rând, priveliştea mormântului gol, argument suprem al învierii celei de a treia zi, ca hotar între două lumi. Nestricăciunea ca cinste intangibilă a „duminicii biruitoare". Sigur, teologul polemizează şi cu „oarba negativitate" a celor ce cred că arătările Domnului sunt „simple viziuni", dar lungul periplu analitic nu e străin de sugestia unui „tribunal" care să judece, în sine, minunea însăşi a Învierii, ca sfârşit şi început de drum. În fapt, un nou început de cunoaştere: acela al prisosirii în noi nu a patimilor noastre, ci a patimilor lui Hristos. Cu alt înţeles al glasului din lumină: „Eu sunt Iisus pe care tu îl cauţi cu înverşunare", în loc de: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti".

Subiectul tezei de licenţă e reluat în Scrisori către Simforoza (1930), apoi în Scrisori către epigonii Simforozei (Revista Română, ianuarie-martie 1942) şi, după un deceniu, în Studii teologice (nr. 7-8, 1951), paralel cu mai multe conferinţe ţinute la Râmnicu Vâlcea (1942; „lumea m-a ascultat umilă şi profund... nevinovată, în frunte cu Mitropolitul Olteniei"), la Bucureşti („am citit, în auzul cărturarilor noştri teologi, interpretarea mea cea nouă, pentru unii uimitoare, a prigoanei lui Saul...") şi la Sibiu (1951; „psihologia lui Saul inchizitorul"). Câteva din scrisorile publicate în numărul de faţă se referă la acest din urmă eveniment. Despre tragedia ultimilor şase ani (accident cerebral în 1955) Galaction nu ne-a mai putut vorbi. Dar nici despre bucuria sufletului înnobilat de suferinţă.

Î.P.S. Sale

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului

D.D. Nicolae

Sibiu

Înalt Preasfinte,

trebuie să încep cu mărturisirea că planul meu de a veni să vă cercetez, la sediul Mitropoliei transilvane, rămâne mereu un... pium desiderium. Vremurile sunt grele şi bătrâneţele mele le fac şi mai grele.

Mă mulţumesc să vă trimit aceste gânduri scrise. Azi, în specie, vă fac următoarea prezintare, dublată de o rugăminte.

Cunoaşteţi pe teologul Nicolae Ciudin (până azi, spiritual la internatul teologic Radu-Vodă), fiindcă, mai demult, v-a solicitat să-i daţi mijloace pentru a tipări un dicţionar ebraic.

Părintele Nicolae Ciudin este, cu adevărat, un specialist în limbra ebraică, elev al răposatului profesor Vasile Radu şi al altor profesori din Occident. Este un bun element didactic, bine pregătit în specialitatea ce şi-a ales. Îl cunoaşte şi părintele profesor Neaga. Acest cărturar teolog este informat că, la Institutul de la Sibiu, este încă liber un post de lector, pe lângă Catedra de limba ebraică. Părintele Nicolae Ciudin vă oferă ştiinţa şi munca lui. Ministerul Cultelor nu este protivnic. Cererea şi actele însoţitoare ale părintelui Ciudin sunt depuse în mâinile dlui secretar general Nestor.

Este probabil că Î.P.S. Voastră veţi fi anunţat şi consultat asupra acestei candidaturi. Eu v-o recomand fără ezitare. Dacă veţi binevoi a lua în seamă această a mea recomandare şi mai doriţi vreo lămurire, telefonul meu este acelaşi: 70490, şi vremea cea mai potrivită pentru un cuvânt telefonat este seara, după ora 8 (opt).

Fiindcă suntem înaintea zilei de 6 decembrie, când veţi pomeni şi vom pomeni pe marele vlădică al Bisericii noastre, Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei, daţi-mi voie, Înalt Preasfinte, să vă înfăţişez, sărbătoreşte, omagiile mele, urările de viaţă lungă şi dorinţa mea de a vă şti şi de a vă vedea, constant, pilastrul de nădejde al creştinătăţii noastre româneşti.

Cu respectuoase sărutări de mâini,

Gala Galaction

2 decembrie 1948

51, str. Mihail Cornea

Exp[editor]: Gala Galaction

  51, str. Mihail Cornea

Î.P.S. Sale

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului 1 august 1949, Bucureşti

D.D. Nicolae Tel[efon]: 74381

Sibiu

Înalt Preasfinte,

lumea noastră creştină ortodoxă şi românească cere stăruitor să i se dea Sfânta Scriptură. Depozitele Institutului Biblic sunt pe sfârşite. Sfântul Sinod, pe care-l prezidaţi moralmente, a hotărât ieri tipărirea Sfintei Scripturi.

O comisiune biblică, în care veţi numi pe cărturarii bisericeşti cei mai indicaţi, va începe să lucreze nu prea târziu.

Este evident că această comisiune biblică nu se va apuca să facă o traducere cu totul nouă. Pentru aşa ceva i-ar trebui cel puţin un deceniu. Comisiunea va trebui să aleagă una din traducerile existente şi, pornind de la ea, să introducă modificările şi îmbunătăţirile socotite necesare.

Iată problema pe care voiam şi voiesc s-o supun discuţiunii şi chibzuinţei Î.P.S. Voastre, cu prilejul venirii mele la Sibiu.

Fiindcă nevoile mele particulare nu mi-au îngăduit să vin la sfârşitul expiratei luni iulie, voi veni, cu ajutorul Domnului, între 10 şi 15 ale începutei luni august.

Dorind să vă găsesc în deplină bună sănătate şi senin sufleteşte, vă sărut mâinile cu fiască şi prietenească dragoste.

Gala Galaction

[Expeditor]: Gala Galaction

  Bucureşti 2

  51, Mihail Cornea

Î.P.S. Sale

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului

D.D. Nicolae

La Mitropolia din Sibiu

Înalt Preasfinţite şi mult stimate Amice,

nici Sf. Nicolae, nici Anul Nou n-au trecut peste mine fără să nu văd - în duhul meu - reşedinţa mitropolitană din Sibiu şi pe veneratul ei chiriarh, Mitropolitul Nicolae. Dar pricini mărunte - treburi, suferinţe trupeşti, amânări fără voie - nu m-au lăsat să-mi dovedesc gândul şi să vă scriu.

O fac azi.

Înalt Preasfinţite, sunt mulţi ani de când urmăresc o idee, un fapt din ceea ce se numeşte: Das Apostoliche Zeitalter der Chrislichen Kirche. Este o observaţie nouă, pe care n-au făcut-o însă istoricii şi exegeţii teologi, şi care mi se pare de o deosebită importanţă pentru teologia şi credinţa noastră.

Am adunat până acum un caiet întreg cu urmărinţa şi cu clarificarea observaţiei mele şi, în ultimele zile, am condensat totul într-un fel de conferinţă, care ar putea ţine o oră sau mai puţin.

Aş vrea, răspunzând unei amabile invitaţii, ce mi-a făcut mai demult Institutul Teologic din Sibiu, aş vrea să citesc conferinţa mea în auzul colegilor mei profesori, prezidaţi de Mitropolitul Ardealului.

Când s-ar putea pune la cale acest mic eveniment academic?

Dacă va fi cu putinţă, voi fi bucuros să primesc preciziuni sau întrebări.

Dacă nu va fi cu putinţă, mă voi mulţumi cu dovada pe care v-o dau că sunteţi continuu prezent în faţa gândurilor mele şi că, pentru realizarea lor, doresc să vă ştiu ager şi sănătos, plin de sfat şi de autoritate, cum v-am pomenit de vreo jumătate de veac încoace.

Vă îmbrăţişez şi vă sărut mâinile,

Gala Galaction

10 ianuarie 1951

Bucureşti (R[aionul] Griviţa Roşie)

51, str. Mihail Cornea

Tel[efon]: 73207

[Expeditor]: Gala Galaction, din Academia R.P.R.

  Bucureşti 51, str. M. Cornea (R[aionul] Griviţa Roşie)

  Bulet[in] ident[itate]: 118888 (C.M.C.)

Î.P.S. Sale Bucureşti

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului Str. Mihail Cornea 51

D.D. Nicolae (R[aionul] Griviţa Roşie)

Sibiu

Înalt Preasfinţite şi mult stimate Amice,

am primit cu bucurie răspunsul Î.P.S. Voastre, cum şi adresa p[rea] c[ucernicului] Rector al Institutului Teologic din Sibiu.

Permiteţi-mi să adaog o lămurire: comunicarea pe care vă voi face este pentru colegiul mai restrâns al profesorilor teologi, prezidat de Înalt Preasfinţia Voastră. Este o problemă prea specială - aş zice prea tehnică - şi de aceea nu este destinată unui cerc prea larg.

De altfel, în aşteptarea răspunsului cu care m-aţi onorat, comunicarea mea a fost ascultată de Sanctitatea Sa Patriarhul, tot aşa într-o adunare foarte redusă (profesori şi consilieri patriarhali).

Drept aceea, eu voiam să vin cât mai repede la Sibiu. Credeam că voi veni chiar de 4 martie. Dar tocmai la această dată se întruneşte, la Bucureşti, Consiliul Naţional Bisericesc, din care fac parte şi eu.

Lucrările Consiliului vor ţine două zile: 4 şi 5 martie. În ziua de 7 martie am şedinţă academică. Îmi daţi voie să aleg zilele de 8, 9 şi 10 martie pentru mult aşteptata mea venire la Sibiu?

Nefiind nevoie de nici o vestire prealabilă, pot citi conferinţa mea în una din serile acestor zile, acolo unde veţi binevoi a decide.

Vă mulţumesc călduros pentru amabilitatea cu care mă poftiţi în reşedinţa Î.P.S. Voastre şi mă bucur, cu anticipaţie, gândindu-mă la privilegiul pe care-l voi avea să vă văd şi să vă ascult.

Vă îmbrăţişez şi vă sărut mâinile,

Gala Galaction

27 februarie 1951

Tel[efon]: 73207

P.S. nr.1 Îngăduiţi-mi să anexez răspunsul cu care sunt dator p[rea] c[ucernicului] Rector al Institutului Teologic.

P.S. nr. 2 Ultimul cuvânt al scrisorii cu care m-aţi cinstit este: „şi până ce nu intrăm în postul mare". Cred că, sosind la Sibiu la 8 martie, sunt în limitele indicate. Dar, dacă gândul Î.P.S. Voastre a fost îndreptat în altă direcţie, vă rog să binevoiţi a şti că veţi avea un oaspete care nu mănâncă decât vegetale şi lapte.

G[ala] G[alaction]

Exp[editor]  Gala Galaction, din Academia R.P.R.

  Bucureşti, Str. Mihail Cornea 51 (R[aionul] Griviţa Roşie)

  B[uletin] ident[itate]: 118888 (C.M.C.)

Î.P.S. Sale Bucureşti

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului 12 martie 1951

D.D. Nicolae

Sibiu

La Reşedinţă

Înalt Preasfinte şi mult stimate Amice,

„Ici-bas, tous les lilas meurent

Tous les chants des oiseaux sont courts..."

Îmi spun aceste celebre versuri ale poetului francez Sully Prudhomme, gândindu-mă la frumoasele zile de 7, 8 şi 9 martie, petrecute în preajma Î.P.S. Voastre.

M-a impresionat deosebit de mult atenţiunea pe care Î.P.S. Voastră ca şi colegii mei, profesori şi preoţi, aţi dat-o şi au dat-o comunicării mele.

Când voi îmbrăca această comunicare într-o formă mai concretă şi mai completă, poate că voi începe să cuget la tipărirea ei. Oricum, cu colegii mei profesori, voi avea, de aici înainte, mai dese întâlniri academice, dacă nu altfel, cel puţin prin corespondenţă.

Până atunci şi dorind ca viitorul să-mi hărăzească vreun nou prilej de călătorie la Sibiu, vă mulţumesc cu stăruitoare mulţumită, vă sărut mâinile şi vă îmbrăţişez,

Gala Galaction

Exp[editor]: Gala Galaction, din Academia R.P.R.

  Bucureşti 51, str. M. Cornea (R[aionul] Griviţa Roşie)

  Bulet[in] ident[itate]: 118888 (C.M.C.)

Î.P.S. Sale

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului

D.D. Nicolae

Sibiu

La Reşedinţa Mitropolitană

Înalt Preasfinte,

cele câteva zile pe care le-am petrecut în preajma Î.P.S. Voastre îmi revin neîncetat în suflet, cu farmecul lor discret şi nostalgic.

Am premenit comunicarea mea de atunci şi i-am dat o formă mai concisă şi mai concentrată. Poate că, într-o zi, va fi vorba de tipărirea ei.

Înalt Preasfinte, vă rog cu amicală căldură să-mi daţi voie să-mi aduc aminte de necazul şi de suferinţele unui coleg de odinioară şi să le prezint înţeleptei Î.P.S. Voastre judecăţi.

Este vorba de profesorul Cotos. Am auzit - şi mi-a confirmat şi el - că competinţa lui de teolog ar putea fi folosită (trecător şi condiţional) la Institutul Teologic al Mitropoliei Ardealului. Mi s-a spus că ar putea îndeplini - până la o completare legală - sarcina de lector de limba greacă a N[oului] T[estament].

Vă rog respectuos să primiţi cu bunăvoinţă această sfioasă sugestiune şi s-o puneţi în socoteala dorinţei mele de a ajuta un coleg de recunoscută valoare teologică.

Mai departe... nu vă pot ascunde dorinţa mea de a revedea Sibiul şi lumea dăscălească, atât de serioasă şi de amabilă cu mine, care vă înconjoară.

Nu ştiu când - poate înainte de vacanţa de vară -, aş trece cu drag prin Sibiu, ca să salut pe Î.P. Sfinţitul meu Amic şi - de ce nu? - să reiau cu colegii profesori o problemă abia schiţată.

Până atunci, vă sărut mâinile şi vă îmbrăţişez,

Gala Galaction

3 aprilie 1951 (marţi)

Bucureşti, str. M. Cornea 51

(R[aionul] Griviţa Roşie)

Tel[efon]: 73207

Exp[editor]: Gala Galaction, din Academia R.P.R.

  Bucureşti 51, str. M. Cornea (R[aionul] Griviţa Roşie)

  Bulet[in] ident[itate]: 118888 (C.M.C.)

Î.P.S. Sale 27 XII 1951, Buc[ureşti]

Î.P.S. Mitropolit al Ardealului Str. Mihail Cornea 51

D.D. Nicolae (R[aionul] Griviţa Roşie)

Sibiu Tel[efon]: 77070

La Reşedinţa Mitropolitană

Înalt Preasfinţite şi venerate Amice,

m-am întâlnit, în ajunul Sf. Nicolae (în trenul Bucureşti - R[âmnicu] Vâlcea -Sibiu) cu p[rea] c[ucernicul] părinte vicar Belaşcu şi l-am rugat să vă prezinte, de ziua numelui, ale mele prea respectuoase urări de sănătate.

De data aceasta, sunt eu însumi interpretul meu şi, cu prilejul Anului Nou 1952, vă rog să primiţi expresia sentimentelor mele de înaltă preţuire şi a dorinţelor mele de nescăzută energie în îndeplinirea grelelor datorii ce vă incumbă.

Aţi observat, desigur, că în ultimul număr al revistei Studii teologice a apărut un rezumat al ideilor ce am avut onoarea să vă expun în martie anul acesta, într-o adunare prezidată de Î.P.S. Voastră. Cred că într-un an de aici înainte - cu ajutorul milostivului Dumnezeu - voi ajunge să dezvolt, într-o carte întreagă, noua interpretare pe care eu o dau convertirii sau, mai bine, psihologiei lui Saul inchizitorul.

Dorind cu putere să vă ştiu şi să vă văd pururea sănătos, vă sărut mâinile şi vă îmbrăţişez, cerându-vă arhierească binecuvântare.

Gala Galaction

P.S. Vă rog respectuos să binevoiţi a invita pe părintele bibliotecar al Bibliotecii Institutului să caute în fişele bibliotecii şi să vadă dacă biblioteca posedă cartea lui Albert Schweitzer, Geschichte der paulinischen Forschung (Tübingen, 1911). Cealaltă carte, a aceluiaşi autor: Geschichte der Leben-Jesu-Forschung, o am şi eu.

Exp[editor]: Gala Galaction, din Academia R.P.R.

  (R[aionul] Griviţa Roşie)

  Bucureşti, Str. Mihail Cornea 51

AUREL SASU