Eseul de faţă se opreşte asupra comunicării în teologie şi asupra discursului teologic privit din perspectiva particularităţilor pe care le presupune, precum şi a riscurilor cu care se confruntă în societatea contemporană. Autoarea e de părere că discursul teologic trebuie să fie înţeles, mai întâi, ca să poată apoi fi acceptat adevărul pe care îl conţine. El este formulat pe baza unei informaţii revelate ce nu poate fi schimbată, şi de aici aparentele limite sau acuzaţia de tradiţionalism. Într-o lume a relativităţii, speculativă şi intelectualistă, discursul teologic trebuie să fie certitudinea absolută, fiind mărturia smerită a celui care nu creează, nu inventează, ci raportează umanităţii prezenţa lui Dumnezeu în lume. Pentru ca discursul teologic să aibă impact, trebuie să ţină cont de grupul căruia se adresează, de nivelul de pregătire, de orizontul de aşteptare şi de receptivitate ale acestuia.

MIHAELA-DENISIA LIUŞNEA