Eseul de faţă ia în discuţie contribuţia unui cercetător din domeniul filosofiei, Ion Militaru, la mai buna înţelegere a culturii medievale autohtone. Autorul acestui eseu se referă la influenţa unui gen literar asupra gândirii medievale, şi anume romanul cavaleresc. Pentru buna circumscriere a universului livresc din epocă, acesta poate fi încadrat într-un gen mai larg, numit aici literatură cavalerească. Se poate susţine că mai multe tipuri de naraţiuni formatau cunoaşterea trecutului într-o manieră asemănătoare, amestecând elementele mitice cu cele istorice şi cu procedeele şi retorica ficţiunii. Genul romanului cavaleresc atestă prezenţa unor elemente ţinând de un cod etic, ce reflectă o influenţă apuseană. Lecturile din romanele cavalereşti, care au avut un rol în modelarea mentalităţii clasei suprapuse din Moldova, Ţara Românească şi în mediile româneşti din Transilvania, dezvăluie un orizont comun cu al nobilimii şi boierimii din alte ţări. Acest tip de lectură, alături de textele biblice şi naraţiunile hagiografice au provocat o mutaţie în sensibilitatea şi modul de a gândi al clasei educate.

OVIDIU PECICAN