Dacă studiile anterioare s-au concentrat asupra modului în care ecologia şi teologia, în particular ortodoxă, privesc relaţia dintre om şi mediu, acest articol îşi propune să dezvolte concepţia ortodoxă privind criza ecologică şi să prezinte acţiunile întreprinse pentru soluţionarea acesteia. Studiul abordează problema diferenţelor dintre om şi celelalte fiinţe vii, actul creaţiei ca manifestare a dragostei lui Dumnezeu, rădăcinile conflictului dintre civilizaţia modernă şi mediu (aflate în dezvoltarea tehnologiei în paralel cu noi concepţii potrivit cărora natura a fost creată pentru a fi stăpânită şi aservită satisfacerii nevoilor omului) şi o privire asupra lumii viitoare, prin perspectiva amilenaristă ortodoxă. În final este prezentată soluţia ortodoxă pentru rezolvarea acestui conflict - omul ca preot al creaţiei, faţă de care nutreşte sentimente de dragoste şi respect, alături de o trecere în revistă a acţiunilor întreprinse de bisericile creştine pentru a pune capăt crizei ecologice, o abordare eshatologică a ecologiei şi ecologismului şi o nouă demonstraţie a viabilităţii soluţiei ortodoxe prin modelul oferit de vieţile sfinţilor.

ALEXANDRU-IONUŢ PETRIŞOR