Studiul ia în discuţie istoria şi teologia canonului Noului Testament, cu referire la recentele cercetări ale unor savanţi occidentali ( John Arthur T. Robinson, Roland Minnerath, Raymond E. Brown sau David Trobisch). Sunt analizate probleme teologice şi disciplinare rezultate din viaţa primelor comunităţi creştine. Biserica post-apostolică a trebuit sa facă faţă derivelor extremiste, eretice şi sectare ale ebionismului iudaic sau gnosticismelor elenizante. Libertatea excesivă faţă de iudaism împingea spre respingerea lui radicală, care a devenit unul din semnele distinctive ale gnostismului dualist, convins de existenţa unei opoziţii radicale între Vechiul şi Noul Testament. Istoria formării canonului Noului Testament oferă o lecţie despre apostolicitatea Bisericii primare: e promovat modelul unei unităţi în diversitate, cu refuzul opţiunilor unilaterale, radicale sau nivelatoare

IOAN I. ICĂ JR.