Studiul îşi propune să analizeze rolul jucat de Tradiţie în transmiterea memoriei religioase ortodoxe. Işi amintesc oare trecutul societăţile modelate de matricea religioasă ortodoxă altfel decât celelalte, non-ortodoxe? La o primă vedere, se pare că da. Iar când afirmăm acest lucru ne gândim de exemplu la diferenţa de abordare a memoriei comunismului în Europa, total diferită în ţările de tradiţie catolică şi protestantă şi cele ortodoxe. Pentru a ajunge însă la o concluzie, s-a încercat redefinirea binomului Memorie-Tradiţie, precum şi analiza detaliată a principalilor vectori purtători de memorie din Ortodoxie: monahismul, liturghia, muzica bizantină, icoana etc. In continuare, definind cadrul de memorie ortodox, abordat în conformitate cu definiţia dată de sociologul francez Maurice Halbwachs, am încercat să scoatem în evidenţă raportul particular cu timpul pe care îl posedă Ortodoxia. In fine, ne întrebăm dacă existenţa acestor cadre de memorie ale Ortodoxiei furnizează un răspuns specific în faţa secularizării şi provocărilor continue ale modernităţii.

MIHAI POSADA