Traducere în limba română, după prima ediţie critică a originalului grecesc, a Sfaturilor diaconului Agapet pentru împăratul Justinian, primul text parenetic pe deplin „bizantin", elaborat prin anul 530. Parenezele, cărţile de povăţuire destinate cu precădere împăraţilor, dar nu numai lor, constituie unul dintre genurile cele mai originale, mai bogat şi variat reprezentate ale literaturii bizantine, cu rădăcini în tradiţia parenetică elenistică şi biblică deopotrivă. Pareneza diaconului Agapet a fost un bestseller bizantin, cu mare circulaţie şi influenţă literară în întreaga Europă, fiind tradusă şi prelucrată în nenumărate limbi. Diaconul Agapet nu se erijează în consilier politic, ci se manifestă numai ca îndrumător duhovnicesc al împăratului, indicându-i primejdiile de ocolit şi căile de urmat, în raport cu particularităţile condiţiei sale existenţiale de autocrat, pentru a se învrednici, printr-o comportare de creştin autentic, de mântuire. Traducătorul a acordat o atenţie deosebită aspectului estetic foarte caracteristic al parenezei lui Agapet, încercând să redea, în măsura posibilului, figurile retorice folosite din plin, în spiritul tradiţiei literare elenistice, de scriitorul bizantin.

NICOLAE-ŞERBAN TANAŞOCA