Suntem martorii astăzi ai apariţiei paradoxale a unui neo-ateism, fără nici o legătură cu vechiul ateism materialist-dialectic, în contextul revoluţiei cuantice şi a unei noi viziuni asupra Naturii. Acest neo-ateism provine din sânul comunităţii ştiinţelor exacte. El propune, în fapt, ştiinţa ca nouă religie. Analizăm la început afacerea Sokal şi punctul de vedere al Premiului Nobel de fizică Steven Weinberg. Continuăm cu evocarea cărţii lui Richard Dawkins Himera credinţei în Dumnezeu, care face identificarea abuzivă între violenţă şi religie, între terorism şi Islam, între crimele oamenilor şi Dumnezeu. În concluzie, arătăm de ce, oricare ar fi precauţiile oratorice şi acrobaţiile dialectice ale neo-ateiştilor contemporani, argumentele lor ne conduc spre concluzia că universul este absurd. Noua raţionalitate, în dialog cu misterul ireductibil al lumii, va avea cu siguranţă o naştere grea. Dar gândirea apofatică ortodoxă va juca un rol important în naşterea noii raţionalităţi.

BASARAB NICOLESCU