Studiul de faţă prezintă năzuinţele românilor pentru întemeierea unei mitropolii ortodoxe româneşti, neatârnată de mitropolia de la Carloviţ, şi procesul separării bisericeşti a românilor ortodocşi de sârbi. Românii considerau că nu erau reprezentaţi în mod corespunzător de mitropolitului sârb. Autorul prezintă etapele ce au condus la împlinirea acestui deziderat. Prin decizia Sinodului episcopesc din 13 august 1864, confirmată de împărat, s-a realizat nu doar separarea bisericească a românilor ortodocşi de sârbi, ci s-a înfiinţat şi o mitropolie autocefală nedependentă de mitropolia de la Carloviţ, dar aflată în comuniune canonică cu aceasta. Noua mitropolie, înfiinţată prin demersuri orchestrate de mitropolitul Andrei Şaguna, va avea sediul la Sibiu şi cuprindea două episcopii sufragane: Caransebeş şi Arad.

PAUL BRUSANOWSKI