Sub numele împăratului bizantin Vasile I Macedoneanul s-au păstrat două lucrări parenetice adresate fiului său, viitorului împărat Leon al VI-lea. Mai importantă este cea dintâi, intitulată Capitole povăţuitoare. De factură gnomologică, asemănătoare celei a parenezei diaconului Agapet pentru împăratul Justinian, pareneza lui Vasile I cuprinde 66 capitole, rânduite aleatoriu, în care sunt formulate recomandări morale, învăţături teologice şi îndrumări cultural-educative utile oricărui împărat creştin. Stilul parenezei lui Vasile I este şi el similar celui al scrierii diaconului Agapet: este stilul elevat, elegant, pe alocuri preţios, practicat de scriitorii bizantini cu solidă formaţie clasicizantă şi retorică. Frapează, în schimb, ca notă distinctivă, stăruinţa cu care autorul face atât elogiul învăţăturii, al „paideii" clasice greceşti, desigur încreştinate, cât şi apologia raţiunii, a inteligenţei, însuşirea distinctivă fundamentală a omului şi temeiul superiorităţii lui asupra tuturor celorlalte făpturi. În pledoaria sa pentru credinţa creştină, Vasile I, spre deosebire de Agapet, pune accentul nu numai asupra respectului datorat principiilor moralei creştine, ci şi asupra conformării riguroase la dogmele teologice ale ortodoxiei, abordând aşadar lucrurile sub unghiul cunoaşterii şi al speculaţiei intelectuale.

În sfârşit, o altă notă distinctivă a parenezei lui Vasile I, este importanţa acordată evaluării conduitei împăratului şi din punctul de vedere al eficienţei ei politice, nu numai al exemplarităţii ei etice. Ţinând seama de faptul că Vasile I nu era nicidecum reputat ca om de cultură, ci numai ca bun oştean şi abil politician, bizantiniştii consideră că pareneza aici tradusă, ca şi a doua de altfel, nu ar fi fost scrisă de împărat însuşi, ci, în numele şi în spiritul lui, de unul dintre cărturarii apropiaţi curţii imperiale, cel mai probabil de eruditul patriarh ecumenic Fotie, preceptorul lui Leon. 

NICOLAE-ŞERBAN TANAŞOCA