Textul de faţă este o cronică la volumul lui Lucian Boia, Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi  (Humanitas, 2006). Volumul ananlizat aici nu-şi propune să dezbată după canoanele ştiinţei dimensiunea bătrâneţii, ci fluctuaţiile imaginarului longevităţii, respectiv reintegrarea în mit şi în conotaţii arhetipale ale celei mai comune dintre stările fiinţei, Trecerea, în esenţa ei, Marea Trecere. Cartea nu vorbeşte despre bătrâneţe şi moarte, ci despre longevitate, despre anularea sau măcar amânarea lor. Longevitatea presupune şi accesul la timpul sacru (despovărat de trecere) şi la spaţiul sacru (debarasat de limite). Lucian Boia semnalează tranşant faptul că orice tentaţie de a întinde dincolo de limitele permisului coardele vieţii frizează neascultarea în faţa Divinului.

DIANA CÂMPAN