Autorul identifică originea teologică a secularizării atât în cedarea lui Adam la ispita de a „corecta" creaţia lui Dumnezeu şi de a se propune drept „criteriu" egocentric a ceea ce trebuie să fie omul, cât şi în substratul celei de-a treia ispite pe care a respins-o Hristos în pustie, aceea de a stăpâni peste împărăţiile lumii. Sunt remarcate tendinţele vechi ale Bisericii de a se adapta la spiritul vremii prin imitarea instituţiilor şi mentalităţilor lumeşti în modul său de organizare şi de a fi. În final sunt enumerate motivele care stau la baza încrederii în potenţialul Bisericii de a evita secularizarea şi efectele ei.

GRIGORIOS PAPATHOMAS