Eseul de faţă ia în discuţie ideea de maturitate a omenirii, făcând referire la distincţia modernism-postmodernism. În acest cadru de discuţie autorul propune o teorie cu totul nouă şi o serioasă temă de reflecţie, legat de periodizări şi definiţii. Ea porneşte de la două elemente cheie, ambele biblice, şi care, combinate, pun într-o nouă lumină istoria omenirii în epocile premodernă şi modernă. Aceste elemente sunt expresia paulină „plinirea vremii" şi parabola fiului risipitor. „Plinirea vremii" ar însemna maturitatea omenirii, faza în care era capabilă să înţeleagă învăţătura divină descoperită de Hristos. În ce priveşte fiul risipitor, el se referă nu numai la o persoană ci şi la lumea întreagă, la rândul ei parcurgând o perioadă de rătăcire, identificată de autor cu perioada modernă.

THEODOR DAMIAN