În eseul de faţă am încercat să descriu natura specifică a unei apologetici ortodoxe care să fie în acelaşi timp fidelă Tradiţiei şi în acord cu provocările lumii de astăzi. În condiţiile în care principalul atac al culturii postmoderne este îndreptat împotriva conceptului de natură umană şi, prin aceasta, împotriva înţelegerii creştine a omului ca fiinţă esenţial diferită de restul lumii create, o apologetică creştină va trebui să se concentreze asupra adevărului omului aşa cum ne-a fost el revelat în Scripturi, tîlcuit de Tradiţie şi dovedit de experienţa imediată. În această bătălie pentru adevărul omului, apologetica ortodoxă se bucură în mod special de elaborările antropologiei patristice. Am încercat să arăt prin urmare în ce fel formularea proverbială a Sfîntului Irineu, „slava lui Dumnezeu este omul viu" se regăseşte în afirmaţia părintelui Rafail, care descrie ortodoxia drept „firea omului". Apologetica ortodoxă manifestă credinţa că adevărul omului nu poate fi găsit în afara omului adevărat, a omului redevenit firesc prin dobîndirea vieţii în Hristos.   

GHEORGHE FEDOROVICI