Pedagogia creştinească a monahului Grigore din Moldova, revăzută şi diortosită de Sf. Nicodim Aghioritul, este un îndrumar pentru învăţători şi părinţi privitor la formarea spirituală, ca autentici creştini, a copiilor de şcoală primară. Mântuirea şi îndumnezeirea omului prin imitarea modelului cristic constituie ţelul esenţial al vieţii omeneşti. El nu poate fi  atins decât printr-o bună educaţie care, ca să-şi poată da roadele, trebuie administrată copiilor în primele două din cele şapte etape ale vieţii, adică până la vârsta de 14-15 ani. Educaţia înseamnă o îndelungată strunire a copiilor în lupta cu demonii fiecărei vârste (ignoranţa, neastâmpărul, dezordinea, lăcomia), aşadar, o asceză. Respectând limitele naturale ale puterilor trupeşti şi sufleteşti ale copiilor, educatorii trebuie să alterneze răstimpurile de solicitare mentală cu pauzele destinate recuperării forţelor. Trebuie combătute însă înclinaţiile spre joacă dezordonată şi divertisment facil, momentele de odihnă trebuie să fie momente de reculegere aproape monahală, spiritul trebuie îndreptat spre ascultarea diverselor episoade ale istoriei sacre, tendinţa către joacă şi cântec trebuie satisfăcută prin cântarea de tropare. Copiii trebuie deprinşi de mici cu gesturile şi ritmurile riturilor bisericeşti (metanii, îngenunchieri, sărutarea icoanelor, închinarea) şi cu tehnicile rugăciunii, fiind învăţaţi să practice şi rugăciunea inimii. Postul, mărturisirea şi împărtăşania sunt practicate cu maximă rigoare. Elevii trebuie să înveţe să ceară creştineşte iertare colegilor nu numai pentru răul făcut unuia sau altuia, dar şi pentru abaterile de la disciplină şi insuficienţele la învăţătură. Ei trebuie, de asemenea, să asculte de monitorii desemnaţi dintre ei şi care ţin uneori locul învăţătorilor. Ca manuale pe baza cărora copiii să deprindă cititul, însuşindu-şi totodată elementele fundamentale ale credinţei creştine, sunt recomandate lucrările catehetice şi de istorie sacră ale mitropolitului Platon al Moscovei şi Psaltirea. În momentul în care ele sunt ştiute pe de rost, când deprinderea de a citi orice alt text este însuşită, iar modelul de comportament creştin interiorizat, se poate considera că elevii au terminat şcoala primară. Ei sunt atunci încredinţaţi solemn părinţilor, urmând să fie trimişi fie în şcoli medii de cultură generală, unde se predau disciplinele „elineşti", adică artele liberale din ciclul paideii clasice, fie în şcoli de meserii.

NICOLAE-ŞERBAN TANAŞOCA