Expoziţie recentă în Grecia:
„Sfântul Munte în arta greacă"

Markos Kambanis

Expoziţia „Sfântul Munte în arta greacă" a fost prezentată la Tesalonic, la Atena şi la Larisa, în perioada 2007-2008. Este vorba despre o expoziţie de pictură şi gravură cu exponate ale vechilor pictori greci asupra cărora Sfântul Munte şi-a exercitat îndeosebi atracţia şi influenţa, într-o mai mare sau mai mică măsură. Expoziţia a fost organizată de către Fundaţia Culturală a Băncii Naţionale a Greciei (MIET) în colaborare cu Pinacoteca Aghiorită a Mănăstirii Simonos Petras. Pregătirea şi îngrijirea expoziţiei au fost realizate de către pictorul Markos Kambanis. În acest articol vom încerca să oferim informaţii referitoare la conţinutul expoziţiei, pentru a examina pe scurt aspectul artei greceşti care o caracterizează.

Pinacoteca aghiorită, al cărei suflet este ieromonahul Iustin, activează sub auspiciile Sfintei Mănăstiri Simonos Petras de la Sfântul Munte şi are ca scop colecţionarea, studiul şi proiectarea creaţiilor figurative legate de Sfântul Munte. Athosul nu are doar comori şi tezaure religioase, ci a fost şi este deschis formelor multiple de expresie artistică. Sfântul Munte este cu siguranţă cunoscut sub aspectul artei mai mult datorită propriilor tezaure artistice decât prin influenţa pe care a exercitat-o asupra configurării creaţiei artistice în Grecia. Atât prin tradiţia duhovnicească pe care o slujeşte, cât şi prin frumuseţea naturii şi a bogăţiei artei lui, Sfântul Munte a exercitat o atracţie deosebită asupra artiştilor greci şi străini, şi s-a aflat în situaţia de a juca un rol important în problematicile ideologice şi artistice ale noului elenism. Este caracteristic faptul că, în secolul XIX şi la începutul celui de-al XX-lea, existau în Karies, capitala Sfântului Munte, numeroase ateliere de gravură şi fotografie. Athosul a avut de la început un rol esenţial în evoluţia multor artişti, scriitori şi în general a oamenilor preocupaţi de viaţa spirituală, şi fiecare dintre ei a considerat din diferite motive contactul cu mănăstirile Sfântului Munte deosebit de creator. În cadrele acestei încercări, Pinacoteca Aghiorită studiază şi colecţionează, printre altele, opere care au la origine gravura din Athos (aşa-zisele icoane de hârtie) şi speră să le prezinte curând într-o ediţie în mai multe volume. În 2002 a fost publicată o carte despre pictorul tradiţional cu o bogată operă aghiorită Fotis Zahariou (cu studiul şi prin grija lui Dimitris Pavlopoulos), în timp ce în 2004 a fost publicat un volum în greacă şi engleză despre opera aghiorită a pictorului Spiros Papaloukas („Stagiu la Athos", ediţie îngrijită de Markos Kambanis care semnează şi studiul introductiv).

În 2006 a fost publicat în Tesalonic şi a circulat un catalog asemănător cu acuarele ale unor sârbi contemporani care au vizitat Sfântul Munte.

O continuare a acestor încercări a fost şi colaborarea cu Fundaţia Culturală a Băncii Naţionale în vederea realizării expoziţiei despre Sfântul Munte şi pictura grecească.

Expoziţia are un caracter istoric. Începe cu lucrări din secolul al XIX şi ajunge până la pictorii născuţi înainte de 1930. N-au fost incluşi pictorii mai recenţi pentru a se evita conceperea unei expoziţii de dimensiuni prea mari şi obositoare. Această perioadă mai recentă va reprezenta subiectul unei prezentări viitoare. În mod revelator însă trebuie să ne referim la câţiva dintre artiştii contemporani, cum ar fi N. Alexiou, P. Samios, M. Kambanis, G. Menesidis, F. Patrikalakis, părintele Anastasios şi mulţi alţii, care cu opera lor certifică faptul că splendoarea Athosului continuă să-i atragă pe artişti şi în zilele noastre.

Expoziţia conţine aproximativ 180 de exponate: tablouri, gravuri, cărţi pictate, precum şi material ajutător cum ar fi texte, fotografii etc. Operele provin de la Fundaţia Culturală a Băncii Naţionale, de la Pinacoteca Aghiorită, de la muzee şi numeroase colecţii particulare.

Cel dintâi mare artist grec care a vizitat Athosul trebuie considerat Theodoros Rallis (1852-1909), care s-a aflat acolo în 1885 şi l-a abordat din perspectiva artei academice a secolului XIX. Rallis a văzut Athosul ca excursionist european, iar operele pe care le-a realizat acolo şi le-a expus la Salonul artistic din Paris. În anul 1889 a publicat la Cairo în limba franceză impresiile sale din această călătorie.

Un important peisagist, Lycourgos Kogevias (1887-1940), în urma vizitei sale la Athos, şi-a tipărit la Paris în 1922 un valoros album conţinând douăsprezece gravuri cu faţade ale mănăstirilor athonite, iar în 1924 şi-a expus operele aghiorite la Londra.

O importanţă aparte are perioada cuprinsă între 1920 şi 1930, când s-au aflat la Athos câţiva dintre cei mai reprezentativi artişti greci şi în general oameni ai spiritului care au influenţat decisiv formarea artei şi gândirii greceşti. Fotis Kontoglu (1895-1965), scriitor şi pictor având un rol deosebit în configurarea vieţii spirituale greceşti, a mers pentru prima dată la Sfântul Munte în 1922, îmboldit de o „dragoste firească faţă de natura sălbatică şi faţă de întâmplări neobişnuite", aşa cum scrie el însuşi. Studiul pe care l-a făcut frescelor mănăstireşti şi cunoaşterea monahilor athoniţi au influenţat profund conştiinţa sa religioasă şi au fasonat concepţiile sale despre rolul şi estetica picturii eclesiale, al cărei înnoitor se consideră. A fost cel care a restabilit arta Bisericii pe calea reprezentării tradiţionale, îmbogăţite cu elemente din arta laică postbizantină. Precum spune el însuşi, a văzut acolo „picturi de cea mai rară desăvârşire". La Athos, în afara cópiilor bizantine, a schiţat numeroase peisaje şi a scris câteva dintre textele sale cele mai interesante.

Pomenindu-l pe Fotis Kontoglu, se impune menţionarea pictorului Rallis Kopsidis (n. 1929) care, inspirat de călătoriile sale la Athos, a ilustrat cărţi şi a realizat gravuri cu însuşiri personale şi formă laică.

Probabil cel mai important peisagist grec, Spiros Papaloukas (1892-1957), a mers la Athos şi a rămas acolo să picteze timp de un an întreg, împreună cu prietenul lui, scriitorul Stratis Duca. În 1924 şi-a expus lucrările realizate în acest sejur într-o remarcabilă expoziţie organizată la Turnul Alb din Tesalonic. A pictat zeci de peisaje, însă a făcut şi cópii după pictura bisericească. La fel ca majoritatea oamenilor de cultură care au vizitat Athosul, n-a mers acolo doar pentru peisaj, ci l-a interesat lumea şi conţinutul Athosului, îndeosebi pictura bizantină. A considerat că studierea Athosului i-ar oferi rezolvări la problemele estetice contemporane care-l preocupau. Spunea în mod semnificativ că „sămânţa unei noi recolte se află acolo". Este, de altfel, cunoscut faptul că arta bizantină are elemente comune cu problematica artei moderne, cu toate că par două lumi diferite. Lucrările bisericeşti ale lui Spiros Papalucas (a pictat mitropolia din Amfissas) şi peisagistica lui sunt regizate de o limbă comună, în formarea căreia cunoaşterea Sfântului Munte pare să fi jucat un rol decisiv.

Un caz special în spaţiul spiritual al Greciei îl reprezintă scriitorul şi pictorul Nikos G. Pentzikis (1908-1993). Artist cu o scriitură foarte aparte şi personală, un om adânc credincios, a avut legături strânse cu Sfântul Munte şi îndeosebi cu Mănăstirea Simonos Petras şi cu monahii ei. Este grăitor faptul că după moartea sa a fost înmormântat în Mănăstirea de maici Ormilia din Halcidica, metoc al Mănăstirii Simonos Petras. Prima sa vizită la Athos a avut loc în 1935, după care au urmat multe altele. S-a bazat mai mult pe „amintirea" lucrurilor şi prelucrarea acesteia. A fost o personalitate emblematică pentru Tesalonic, iar în jurul personalităţii lui s-au maturizat generaţii întregi de pictori şi scriitori tesaloniceni.

Tesalonicul are o legătură strânsă şi specială cu Athosul, iar printre artiştii oraşului legaţi de Sfântul Munte trebuie amintiţi Iorgos Paralis, prieten şi apropiat al lui Pentzikis, Panos Papanakos (1930-1999), Poliklitos Rengos (1903-1984) care a lăsat un număr mare de lucrări cu conţinut aghiorit, precum şi un excelent album de gravuri tipărit la Paris în 1934, Nikos Fotakis (1904-1959), Iorgos Ducas (n. 1924) şi mulţi alţii.

Poate că, pentru un necunoscător, alăturarea mai multor nume ca acestea este lipsită de sens, cu atât mai mult cu cât n-a avut niciun contact cu opera lor. Cred însă că trei dintre numele pe care tocmai le-am pomenit se referă la trei direcţii fundamentale şi diferite ale artei greceşti. Este vorba despre Kontoglu, Papaloukas şi Pentzikis. Ramificaţiile acestor drumuri oferă imaginea actuală a creaţiei moderne, poate chiar şi a celei bisericeşti.

Este important să accentuăm că, în afara peisajului, ceea ce i-a atras pe toţi aceştia a fost trecutul bizantin, tezaurele artei lui, viaţa duhovnicească a monahilor şi faptul că Sfântul Munte a fost şi este un loc însufleţit, viu, iar nu un muzeu. Pelerinajul acolo şi dorinţa lor de a fi influenţaţi de către el, în timp ce pot părea unora o turnură „conservatoare", au contribuit de fapt la eliberarea de anumite mentalităţi academice şi făurirea unui limbaj figurativ contemporan. Kontoglu, Papaloukas, Pentzikis, însă şi alţii, au fost fiecare revoluţionar în spaţiul lui, n-au fost „simpli", „laici", pelerini, ci oameni cosmopoliţi, care au fost la Paris şi au fost influenţaţi de învăţăturile modernismului.

Desigur, au existat şi mulţi pictori călători interesaţi aproape exclusiv de peisajul Athosului, şi care s-au apropiat într-o mică măsură de universul lui duhovnicesc. Cu toate acestea, ne-au lăsat un mare număr de lucrări şi au contribuit în felul lor la formarea peisagisticii greceşti.

Din punctul de vedere al manierei artistice, fiecare artist posedă propriul stil şi Athosul a reprezentat un sol fertil pentru a-l dezvolta în continuare. Avem lucrări academice, ca cele ale lui T. Rallis, dar şi laice, ca cele ale faimosului pictor laic Teofil Hagimihail (1873-1934), lucrări realiste sau moderne, dar şi maniere artistice consacrate, cum ar fi cea a lui N. Sahis (1924-1989), lucrări care prelucrează date observate la faţa locului şi din fantezie, ca cele ale unicei femei care a pictat Athosul, Kl. Natsis (n. 1929). Athosul a avut şi are de oferit tuturor; ajunge să-l vadă cineva cu o privire sinceră, dar şi plină de interes.

Notă despre activitatea artistului Markos Kambanis legată de Muntele Athos:

Markos Kambanis este pictor grec, născut la Atena în 1955. A studiat la Londra unde a trăit până în 1980. A realizat numeroase expoziţii personale şi a participat la multe expoziţii de grup în Grecia şi în străinătate. Pe lângă pictură, s-a ocupat şi de gravură, grafică de carte, pictură de icoane şi de biserici. Printre preocupările sale se numără şi cercetarea teoretică a istoriei artei, îngrijirea ediţiilor de carte şi organizarea de expoziţii.

Cunoaşterea Sfântului Munte a început odată cu prima lui vizită acolo în 1988. Relaţia lui cu Athosul, care se păstrează până azi, a influenţat substanţial activitatea lui, abordând diverse teme aghiorite în mai multe modalităţi de exprimare artistică. Activitatea sa aghiorită este legată în mod special de Mănăstirea Simonos Petras şi de Mănăstirea Iviron.

La iniţiativa ieromonahului Iustin de la Simonos Petras a organizat în Karies, capitala Muntelui Athos, un atelier de gravură intitulat „To Oros" („Muntele"), în care au fost realizate numeroase gravuri având ca modele vechile matriţe de calcografie (gravură în aramă sau cupru) păstrate în Mănăstirile Sfântului Munte. Sfântul Munte a constituit în trecut un important centru de gravuri al Elenismului, cu numeroase ateliere de gravură şi de întipărire a gravurilor pe hârtie, a aşa-numitelor „icoane de hârtie". Cele mai vechi dintre acestea datează din secolul al XVIII-lea şi reprezintă astăzi obiectul de studiu şi de promovare a lor de către Pinacoteca Aghiorită creată de ieromonahul Iustin şi de către Mănăstirea Simonos Petras. Acest atelier continuă să activeze nu doar în vederea copierii, ci şi pentru crearea unor noi opere de gravură de către orice artist interesat de aceasta.

În anul 1998, Markos Kambanis a creat o serie de gravuri proprii, un album cu 32 de lucrări care reprezintă aproape toate turnurile Sfântului Munte păstrate de-a lungul timpului. Albumul „Turnurile Sfântului Munte" a circulat în 50 de exemplare numerotate, iar în paralel a fost publicat şi de către Editura Armos sub forma unei cărţi conţinând gravuri, schiţe şi o antologie de texte artistice referitoare la turnuri şi la istoria lor.

În 1999, Schitul Sfântul Andrei din Karies a sărbătorit 150 de ani de existenţă printr-o mare expoziţie la Institutul Francez din Tesalonic. Markos Kambanis a elaborat albumul „Schitul Sfântul Andrei" care conţine cinci gravuri. Un album asemănător a realizat şi în anul 2001 la comanda Mănăstirii Iviron. În 1996, Mănăstirea Simonos Petras a încredinţat pictorului înfrumuseţarea aripii etajate din nord-vest a mănăstirii. În afara elementelor de înfrumuseţare, Markos Kambanis a înfăţişat pe spaţiul întins al tavanelor din lemn o reprezentare continuă a zonei care înconjoară mănăstirea, cu chiliile, paraclisele şi metocurile mănăstirii din interiorul şi din exteriorul Sfântului Munte, creând astfel o topografie a mănăstirii. Lucrarea este influenţată de reprezentări asemănătoare, de stiluri laice specifice clasei nobiliare din Grecia.

În anul anterior a pictat în frescă locul de închinăciune (to proskynitarion) dedicat Sfântului Trifon din grădinile aceleiaşi mănăstiri atonite.

În anul 2000, Mănăstirea Simonos Petras a publicat cartea Viaţa şi activitatea Sfântului Simeon Athonitul, care se referă la ctitorul mănăstirii, Sfântul Simeon. Textul este al lui Gavriil Pentzikis, iar îngrijirea ediţiei şi imaginile din carte îi aparţin lui Markos Kambanis. În această iconografie a încercat să se exprime într-un limbaj contemporan şi personal, însă bazat pe tradiţie şi mai ales pe iconografii ale manuscriselor bizantine.

Într-o mare lucrare aghiografică pe care şi-a asumat-o în 2002, M. Kambanis încearcă să examineze formarea unui limbaj figurativ contemporan şi personal în cadrele iconografiei tradiţionale, păstrând din aceasta ceea ce rezistă timpului. Este vorba despre pictarea bisericii Mănăstirii Preasfintei Portaitisas din Kornopholia, regiunea Evrou, metoc al Mănăstirii Iviron din Muntele Athos. Aceasta era şi dorinţa Mănăstirii: o pictură bisericească care să se înscrie în cadrele tradiţiei ortodoxe, dar care să nu fie o simplă imitaţie, ci să aibă o pecete personală.

În perioadele lungi de timp în care a stat la Sfântul Munte a pictat în paralel şi peisaje. O mare parte din aceste lucrări a fost expusă în 1999 la galeria Chrysothemis din Atena, având titlul Peisaje din Sfântul Munte.

Pe lângă activitatea sa artistică, l-a preocupat şi cercetarea temelor artei din Sfântul Munte. Ca îngrijitor al Pinacotecii Sfântului Munte s-a ocupat cu studiul operei pictorului grec Spirou Papaloukas, care între 1923-1924 a trăit pentru un timp la Sfântul Munte unde a pictat peisaje şi unde a studiat arta bizantină. Cartea a fost publicată în anul 2004 de către Pinacoteca Aghiorită la editura Agra, în limba greacă şi în engleză. Ca urmare a acestei încercări a realizat expoziţia „Sfântul Munte în arta greacă", de care s-a ocupat şi al cărei proiect l-a cercetat cu vreo doi ani înainte.

Traducere din limba neogreacă de Florin-Cătălin Ghiţ

MARKOS KAMBANIS